Vocile mele

:)) Are Mircea Badea o vorba: "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul". Asa perle tari ca aseara nu am mai auzit demult. M-am uitat pe Acasa la ceva emisiune tampita despre secretele Reginei, sau ceva de genu'. Pentru cei care nu stiu, Regina e o telenovela romaneasca de succes, continuarea telenovelei de si mai mare succes Inima de tigan. S-au dus astia in Tunisia sa filmeze primele scene din Regina, si au vizitat si ruinele Cartaginei. Toata echipa telenovelei era mega incantata de acel loc deosebit, de o mare incarcatura istorica, ca no... au pasit si ei pe urmele lui Hannibal, neinfricatul care a avut curajul sa-i infrunte pe romani. Si au scos astia niste perle ..... Codrut (adica asa se numeste personajul, ca numele acestui actor talentat nu-l stiu) se uita fermecat la ruine, fiind incantat de " ambientul ancestral al eroziunii". Eroziunea pietrelor, ma gandesc. Codrut este medicul tigan care i-a salvat viata Irinei, fiica lui Gig

Vai, blogusorul meu dragalas, ce dor mi-a fost! N-am mai scris demult, pentru ca am fost prinsa cu sesiunea, licenta si alte chestii relationate. Si acuma ma chinuie o durere de rinichi ingrozitoare. Dar o sa aplic strategia de distragere a atentiei. Asa ca.... despre ce sa scriu? Nu am chef acuma de subiectele sensibile care ma preocupa constant, cum ar fi masoneria, conspiratiile, noua ordine mondiala si anul 2012, astea dupa licenta ca recompensa auto-administrata. Trei ani de facultate au trecut parca intr-o clipa. Cu stres, cu nervi, cu nopti nedormite, momente placute, chefuri si petreceri, prietenii nou legate ( vechi acuma)... Imi pare rau de ceva? NU. Pentru absolut nimic. Pentru ca am facut ce mi-am dorit. Acum nici nu ma pot inchipui cum ar fi sa dau la o alta facultate decat Psihologia. " Sunt tare dus cu pluta, dar mai pot s-ajung la mal"... Parca ieri ma rataceam in drum spre facultate, parca ieri plangeam pe banca in parcul Matei Corvin ca eu

Pentru ca "la mare esti curat tot timpul,marea te spala". Pentru ca mi-e dor. Pentru ca Vama Veche ( la fel ca si Targu-Mures) este un loc unde ma simt ca acasa, unde imi vine sa sar intr-un picior de bucurie numai pentru ca ma aflu acolo. Pentru ca acolo esti departe de toate, de agitatie, de alergaturile de zi cu zi, " fara zgomotul vietii cu orice pret"...Pentru ca la Vama Veche asculti Vama Veche... Franturi din ce mi-a debitat capul intr-o noapte de nesomn: "Uita ca ai cazut candva...Lupta. Valurile iti spala pacatele. Indrazneste si crezi. Te impiedici de o scoica. Sangerezi si te scufunzi in apa sarata. Ustura al naibii de tare. Privirea ti se pierde in zare.... Uita si fugi. E doar marea. E doar albastru..." ( Asta cica a fost latura mea sensibila). Acuma ca analizez cu ochi critic, mi se pare o tampenie. Dar e o tampenie produsa de creierasul meu, asa ca mi-e draga. Cred ca mi-am pierdut exercitiul. Imi lipseste " Labirintul Poeti

Stau de trei ani in Cluj,dar n-am fost niciodata la Tiff. Tocmai am ajuns acasa, am vazut un film thailandez, " Ciocolata". Cand am citit descrierea filmului, am vazut ca e vorba despre arte martiale si o tipa autista. Vorba Ioanei, " nici aici nu scapam de psihologie". Ma asteptam sa fie naspa, dar am fost foarte placut surprinsa. A fost un film de actiune, dar in acelasi timp a fost profund, tulburator, amuzant, surprinzator. Si DIFERIT de tot ce am vazut pana acum. Si actorul, Hiroshi Abe, o bunaciune de om. Pacat ca a aparut de putine ori, la inceput, un pic la mijloc si la sfarsit. Si tipa, iubita lui a murit :(( ca a ucis-o rivalul lui din gelozie ( n-ar avea noroc). As injura, dar totusi blogul e public si incerc sa ma cenzurez.Deci, final atipic, nu raman impreuna si nu traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Nimic previzibil. Am vazut astazi ca filmul poate sa fie ARTA, nu numai o productie care sa aduca bani si cresterea vanzarilor de popcorn

Exista fericire? Evident,unii spun ca da, altii ca nu. Acum o sa prezint doar mai multe perspective, asa ca fiecare sa aleaga ce vrea. 1. Arta de a fi fericit- A. Schopenhauer Regula de viata nr.1 : " Vine atunci experienta si ea ne invata ca fericirea si placerea sunt pure himere pe care o iluzie ni le arata in departare; ca din contra, suferinta, durerea sunt reale, ca se fac cunoscute ele insele imediat fara sa aiba nevoie de iluzie si de amanari." - cam EMO, nu vi se pare? Regula de viata nr. 2 :Sa evitam invidia. "Nu vei fi niciodata fericit atata timp cat vei fi torturat de cineva mai fericit decat tine(Seneca)"- aici sunt de acord,dar cam greu totusi Regula nr. 3: Caracterul dobandit " Caci tot astfel cum drumul nostru fizic pe pamant este intotdeauna o linie, niciodata o suprafata, trebuie ca in timpul vietii, daca vrem sa apucam si sa posedam un lucru, sa renuntam la o cantitate nelimitata de lucruri. Trebuie mai intai sa invatam din experienta ceea

De obicei cand mi se pune pata pe o melodie o ascult la nesfarsit o saptamana sau doua pana ma plictisesc. Printre fostele mele obsesii se numara:Albastru- Luna Amara, Stuck in a moment- U2, Oh me- Nirvana, Savin' me- Nickelback, Limbaj de cartier- BUG Mafia etc etc. Ta na na: va prezint noua mea obsesie: Enjoy the Ride- Morcheeba Aici aveti si versurile: "Shut the gates and sunset After that you can't get out You can see the bigger picture Find out what it's all about You're open to the skyline You won't want to go back home In a garden full of angels You will never be alone But oh the road is long The stones that you are walking on Have gone With the moonlight to guide you Feel the joy of being alive The day that you stop running Is the day that you arrive And the night that you got locked in Was the time to decide Stop chasing shadows Just enjoy the ride If you close the door to your house Don't let anybody in It's a room that's full of

Imi vine sa-mi bag picioarele in blogul asta afurisit. Am scris ceva atat de dragut dar nu stiu de ce nu mi se afiseaza bine, asa ca am sters. Acolo am felicitat noul bord ASPR, am pus si extrase din imnurile neoficiale, am pus si un filmulet cu Fernando de la Caransebes, in memoriam teambuilding Belis, am scris si niste multumiri lacrimogene. Dar cum nu mi s-a salvat bine am sters si mi-e lene sa mai scriu tot din nou. Oricum sa stiti ca m-am simtit bine alaturi de voi si va multumesc pentru tot ce mi-ati oferit. Va pup.

Voiam doar sa va impartasesc si voua aceasta imagine draguta. De fapt este o felicitare, printre cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit vreodata. Mersi Elena. Si oricum e in ton cu subiectul primit la examenul de clinica ( interventii psihoterapeutice in schizofrenie). Va las, ca-mi spun vocile sa plec de-acasa :)). PS: " Ce este un cal? Calul este un animal".

Am o presimtire ca patesc ceva :)). Cred ca o sa devin dependenta de blogul asta. Si cum cred ca am intrat iar in episodul maniacal si simt nevoia sa scriu din nou, o sa dedic acest post activitatii mele preferate si indispensabile care imi ocupa cea mai mare parte a timpului: SOMNUL . Cei care ma cunosc spun ca tot timpul mi-e somn si mi-e foame. Nimic mai adevarat. Despre somn deci. Ca sa vedeti ca ma preocupa si chestii mai serioase, incep cu o poezie: Cantecul somnului- Lucian Blaga ( apropo, unul dintre poetii mei preferati) "Placut e somnul langa o apa ce curge, langa apa ce vede totul, dar amintiri nu are. Placut e somnul in care uiti de tine ca de-un cuvant. Somnul e umbra pe care viitorul nostru mormant peste noi o arunca, in spatiul mut. Placut e somnul, placut&q