Fără titlu

Stând în pat înfofolită pentru că sistemul meu imunitar a dat fail, mă gândesc ce chestii inteligente aş putea spune, mai ales pentru că nu am mai scris demult. Ce-am făcut în acest timp? M-am schimbat mult- în bine, am realizat unele lucruri şi alte scopuri aşteaptă să fie îndeplinite.

Într-adevar, omul singur este responsabil pentru propria lui fericire, fiindcă, vorba lui Albert Ellis, nimeni nu te poate face să te simţi într-un fel sau altul, poate doar cu o bâtă de baseball :)). Dar degeaba ştii teoria, până ce nu aplici pe tine şi îţi dai seama că funcţionează. Încă un lucru simplu pe care l-am învăţat în acest timp- dar ca toate lucrurile simple cel mai greu de făcut- este să te concentrezi pe chestiile pe care le poţi face şi care depind doar de tine. Aşa cum mi-a spus cineva odata, "nu lăsa ceea ce nu poţi face să te împiedice să faci ceea ce poţi". Cam atât cu înţelepciunea, că are febră.

Piesa aceasta este o dedicaţie pentru toţi prietenii mei (doar nu pentru duşmani)care de-a lungul timpului m-au încurajat/înjurat/ scuturat aşa puţin/ lăudat etc, pe scurt îmi sunt alături.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La mare. Sau de ce-mi place Vama Veche

Despre infinit și... muci

Critic literar wannabe