vineri, 30 septembrie 2011

Ups and downs

Câteodată treci prin niște stări și situații, când parcă toate se adună și parcă nu poate fi mai rău de atât. E doar o etapă, așa cum sunt și altele. Vai, parcă vorbesc ca Hagi, să fie bine, ca să nu fie rău :)). E ca anotimpurile: primăvară, vară, toamnă și iarnă, pe urmă iar de la capăt. Așa cred că e și în viață: perioade în care evoluezi, perioade în care stagnezi, perioade în care cazi, perioade în care te ridici, când ești vesel, când ești trist, când ești plin de energie, obosit etc. Lista poate continua.
Dintotdeauna mi-a plăcut să fac, să învăț, tot timpul sunt pe fugă, mă grăbesc undeva, am ceva de făcut și când nu am de făcut nimic, mi se pare ciudat. Pentru că atunci când ești într-o continuă viteză nu ai timp să te mai gândești și la tine. Iar când ai un pic de timp și stai puțin cu tine, vin tot felul de întrebări: cum e mai bine? ce o să fac mai departe? cine sunt eu de fapt și ce scop am? și până la urmă pentru ce?
Am mai zis asta nu o dată, parcă tot timpul omul are ceva de care să fie nemulțumit. Tot timpul este ceva nelalocului lui, ceva care trebuie rezolvat, ceva care nu e așa cum ar trebui să fie. Și dacă nu este, îți cauți. În momentul de față așa aș vrea să plec undeva departe de toate, unde nu mă știe nimeni. Simt nevoia unei schimbări și poate o s-o fac, dar nu chiar acum, pentru că evident am alte lucruri de făcut. Dar deocamdată mă bucur și eu de un weekend ca lumea, așa cum nu am mai avut demult.