Vocile mele

Da, se apropie Crăciunul. Și nu, nu o să postez melodii cheesy cu I*ll be home for Christmas, brăduți, atmosferă de vis și de sărbătoare etc., nu o să-mi pun pe Facebook poză cu bradul împodobit, nu o să trimit mesaje ieftine luate de pe net cu pacea și lumina sărbătorilor și mirosul de brad, de cozonac și de portocale să vă intre în casă și să vă lumineze, bla bla bla. Eu mă bucur doar pentru că mă duc acasă și o să petrec timpul alături de cei dragi. Asta ar trebui până la urmă să conteze la orice sărbătoare: să te apropie de celălalt. Nu îmi place alergătura după cumpărături și toată chestia asta comercială care începe să domine orice sărbătoare. Toată lumea se plânge că nu are bani, că acum trăim vremuri grele, dar toate magazinele sunt pline de nu ai loc să arunci un ac. Și parcă deja văd știrile: ce mănâncă românii de sărbători?(transmisiune live din supermarket) nu știu care a ajuns la spital în comă alcoolică sau cu toxi-infecție alimentară, o petardă a explodat etc. Nu îns

Recent, am împlinit o vârstă. Acum, cu muzica lui Patrick Bruel pe fundal, încerc să mă gândesc la viața mea. Poate nu îmi convin chiar toate. Poate că am unele regrete, poate că aș fi vrut să îndrăznesc mai multe, să nu las frica să mă împiedice să fac, să simt, să mă implic mai mult. Poate ar trebui să vorbesc mai mult, să îndrăznesc mai mult, să nu mai îmi pese așa de mult despre ce cred ceilalți. Nu vreau o schimbare radicală, să dărâm tot și apoi să construiesc iar; așa cum mi-a spus un prof. la cursul de hipnoză:„you have to built upon you already are”. Așa că în următorul an mă provoc să ies din zona mea de confort; vorba lui Brian Tracy, ”Incepe cu ce nu-ți place”. Așa că de azi, new ways of being and new ways of behaving. Cu toate pânzele sus, înainte!