Vocile mele

Libertatea a fost întotdeauna un ideal pentru indivizi. Toată lumea își dorește să aibă libertate: de gândire, libertate de acțiune, libertatea de a fi așa cum vrei. Doar că libertatea fie a fost prost înțeleasă (oamenii își fac rău unii altora), fie că unii nu știu ce să facă cu ea. Cred că din acest motiv multă lume acceptă să fie dominată, condusă de alții. Oamenii pot îndura și cele mai aspre condiții fără să clipească sau să pună la îndoială autoritatea. De ce? Pentru că o dată cu libertatea vine și o uriașă responsabilitate. Gândul că toată viața ta e în mâinile tale, că tu îi hotărăști cursul, că poți face tot ce vrei sau să fii tot ce vrei să fii nu e ușor de asimilat. A-ți asuma responsabilitatea e ceva foarte greu de făcut. E mult mai ușor să dai vina pe alții.

Azi, 1 iunie, se împlinesc 3 ani de când am acest blog. Privind în urmă, îmi dau seama cât de mult m-am schimbat. În bine, zic eu. Mă bucur că am evoluat și sper ca acest lucru să nu se oprească niciodată. Sunt recunoascătoare pentru lecțiile pe care le-am învățat și pentru oamenii minunați pe care îi am în jurul meu. Vă urez tuturor să păstrați o parte din sufletul de copil în voi. De la copii învățăm ce înseamnă inocența, bucuria, învățăm cum să cerem ceea ce vrem. La mulți ani!