A-ha

E uimitor cum, începând să te gândești la viața ta, îți vin în minte detalii de mult uitate. Sau când încerci să înțelegi o situație sau o emoție și îi cauți cauza, dezgropi un val de amintiri care te copleșesc și despre care ai crezut că nici măcar nu se află acolo. Felul în care suntem azi e influențat de evenimente și situații la care rațional nu le-ai da niciodată importanță.

Conștientizarea e bună. Bineînțeles că ai o senzație de ușurare în acel „aha moment”, când înțelegi ce se întâmplă cu tine, și mai ales de ce. Doar că nu e de ajuns. Mai trebuie și să acționezi ca să schimbi ceva. Te poți analiza și înțelege cât vrei, dar până la urmă ăsta poate fi și un mecanism de evitare. Asta e, asta sunt și aici se termină totul. Ca să schimbi ceva, trebuie să acționezi împotriva patternurilor formate de ani de zile. Toată faza asta e însoțită de un grad mare de disconfort pentru că e greu să faci ceva altfel decât știi și ai fost învățat. E așa de greu să deosebești între ceea ce ești tu cu adevărat și ceea ce ai preluat de la alții. Multe chestii greșite îți sunt băgate în cap din familie, mediu, cultură etc și nu e ușor să scapi de ele. Mai grav e că unii oameni nici măcar nu își dau seama de asta și cred că îi definesc lucruri total false, ce nu au nici cea mai mică legătură cu ei înșiși. A descoperi cine ești cu adevărat dincolo de condiționări cere o muncă îndelungată și, de multe ori,  nu foarte plăcută.

Cred că la capătul drumului, răsplata e mare. Secretul e să continui să mergi, să cauți, chiar atunci când simți că te-ai rătăcit și nu mai găsești ieșirea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La mare. Sau de ce-mi place Vama Veche

Despre infinit și... muci

Critic literar wannabe