30 days challenge
Recitind postări vechi, mă mir și îmi zic „vai câte tâmpenii am putut scrie”. Dar e firesc să vezi lucrurile altfel la 29 de ani decât la 20.
Și am mai observat un lucru: am talentul remarcabil de a mă învârti în cerc. Într-un fel sau altul, am aceleași probleme și mă preocupă aceleași lucruri. La unele întrebări poate pot răspunde mai bine, la altele tot nu am găsit răspunsuri.
În fine...
Am considerat întotdeauna că mă exprim mai bine în scris decât verbal. Când scriu, aleg eu să o fac, pentru că așa simt. De vorbit nu întotdeauna am chef. Întotdeauna am preferat să ascult mai mult decât să vorbesc. Mi s-a zis de multe ori că sunt tăcută, dar sincer, nici nu-mi pasă. De când mă știu, scrisul a fost cea mai bună modalitate de exprimare pentru mine, atât ca să-mi exprim gândurile și emoțiile, cât și ca să mă observ pe mine.
Căutam să fac o introducere pentru ce va urma de acum încolo și nu știam cum să o fac și am găsit această postare nefinalizată și s-a potrivit perfect. De fiecare dată când am dubii, când nu știu ce să fac sau încotro să merg, scrisul rămâne aici de fiecare dată. E ceva ce rămâne al meu, sau pentru mine, orice ar fi.
Întotdeauna am considerat că nu pot scrie decât despre ceea ce văd sau ceea ce simt. Nu consideram că aș putea inventa o poveste cap-coadă cu acțiune, personaje ș.a.m.d.
Dar am hotărât să-i dau și imaginației mele o șansă, să învăț cum să o dezvolt. Așa că m-am înscris la un curs de creative writing. Ține câteva săptămâni, nu știu care o să fie rezultatul final, dar nici nu am așteptări.
Mi-am dat singură o provocare. Să scriu ceva, orice ar fi, în fiecare zi, timp de treizeci de zile. Acum sunt hotărâtă să mă țin de asta, mai ales că mi-am luat un angajament în public :P
Am hotărât să mă folosesc de acest blog, dacă tot era aici și să-mi las imaginația să-mi zburde liberă prin nori. O să fie probabil alt stil decât ce scriam până acum.
Eu le consider exerciții sau încercări și vă rog să le priviți ca atare.
Ne vedem mâine :)
Și am mai observat un lucru: am talentul remarcabil de a mă învârti în cerc. Într-un fel sau altul, am aceleași probleme și mă preocupă aceleași lucruri. La unele întrebări poate pot răspunde mai bine, la altele tot nu am găsit răspunsuri.
În fine...
Am considerat întotdeauna că mă exprim mai bine în scris decât verbal. Când scriu, aleg eu să o fac, pentru că așa simt. De vorbit nu întotdeauna am chef. Întotdeauna am preferat să ascult mai mult decât să vorbesc. Mi s-a zis de multe ori că sunt tăcută, dar sincer, nici nu-mi pasă. De când mă știu, scrisul a fost cea mai bună modalitate de exprimare pentru mine, atât ca să-mi exprim gândurile și emoțiile, cât și ca să mă observ pe mine.
Căutam să fac o introducere pentru ce va urma de acum încolo și nu știam cum să o fac și am găsit această postare nefinalizată și s-a potrivit perfect. De fiecare dată când am dubii, când nu știu ce să fac sau încotro să merg, scrisul rămâne aici de fiecare dată. E ceva ce rămâne al meu, sau pentru mine, orice ar fi.
Întotdeauna am considerat că nu pot scrie decât despre ceea ce văd sau ceea ce simt. Nu consideram că aș putea inventa o poveste cap-coadă cu acțiune, personaje ș.a.m.d.
Dar am hotărât să-i dau și imaginației mele o șansă, să învăț cum să o dezvolt. Așa că m-am înscris la un curs de creative writing. Ține câteva săptămâni, nu știu care o să fie rezultatul final, dar nici nu am așteptări.
Mi-am dat singură o provocare. Să scriu ceva, orice ar fi, în fiecare zi, timp de treizeci de zile. Acum sunt hotărâtă să mă țin de asta, mai ales că mi-am luat un angajament în public :P
Am hotărât să mă folosesc de acest blog, dacă tot era aici și să-mi las imaginația să-mi zburde liberă prin nori. O să fie probabil alt stil decât ce scriam până acum.
Eu le consider exerciții sau încercări și vă rog să le priviți ca atare.
Ne vedem mâine :)
Comentarii
Trimiteți un comentariu