Misterul nu mai e ce-a fost


Oul sfârâia în tigaie. Și-a făcut o salată de ardei roșii. Vântul foșnea ușor frunzele copacilor. După ce va lua masa va trebui să se uite puțin peste draftul testamentului redactat de notar.

 Acest testament reprezintă ultima lui voință. A hotărât să lase diamantele fiului bibliotecarului. Măcar așa era împăcat cu gândul că vor ajunge într-un loc potrivit unde chiar era nevoie de ele și puteau face o diferență în viața unei persoane.  Dar în caz că se răzgândea, ultima lui voință putea fi modificată.

După ce mănâncă își recitește testamentul și decide că e în regulă. Se pregătește să meargă la notar pentru a-l autentifica. Iese din casă, face câțiva pași și își amintește că și-a uitat umbrela. Însă nu va mai apuca să se întoarcă acasă. Ghiță Africanu, șeful clanului Drujbă i-a tăiat gâtul dintr-o singură mișcare.

Șeful celei mai mari grupări de hoți de bijuterii era cu ochii pe el de mult timp și își dorea bineînțeles diamantele. Credea că va da lovitura cu acest jaf, dar efortul lui a fost inutil. Omul prevăzător nu și-a lăsat diamantele în casă, ci le-a pus în pod, ascunse în cutia în care-și ținea bradul  artificial de Crăciun. Poliția era pe urmele lui Ghiță Africanu de mult timp și a fost repede trecut pe lista principală de suspecți. A fost prins și a primit 20 de ani de închisoare.
Plictisitor! Filmele cu detectivi nu mai sunt ce erau odată. Putem sforăi liniștiți în continuare.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La mare. Sau de ce-mi place Vama Veche

Despre infinit și... muci

Critic literar wannabe