Concediu



Creierul se relaxa într-un hamac. Se balansa dintr-o parte în alta, bucurându-se de umbra copacilor și de cântecul păsărelelor.

- Ce bine e să fii în concediu! Dacă stau bine să mă gândesc, m-am suprasolicitat în ultimul timp. Dacă nu îmi luam concediu, sigur aveam un burnout. Poate ar trebui să mă gândesc mai mult la mine, să am mai multă grijă de mine, să mă răsfăț.... Poate ar trebui să trec la un program part-time.
 Dar dacă mi-aș lua un an sabatic sau mi-aș da demisia? Alte organe pot să-mi preia liniștite din responsabilități.
Vorba aceea, nimeni nu-i de neînlocuit!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La mare. Sau de ce-mi place Vama Veche

Despre infinit și... muci

Critic literar wannabe