luni, 21 septembrie 2015

Tot eu, aceleași întrebări

Este mai bine de un an de când nu am mai scris aici. Am continuat să scriu în caietele mele, îmi place să țin stiloul în mână și să văd cum lasă urme pe hârtie.

Poate m-am și ascuns de ceilalți și am hotărât că e mai bine ca unele lucruri să le păstrez doar pentru mine.

Câteodată mă gândesc: „Cât de complicat poate să fie un om?” Cum reușești să-i dai de capăt, să-l înțelegi cu adevărat? Câte ascunzișuri și mistere se află în el?

Am impresia că m-am rătăcit și nu știu pe unde sunt. Uneori cred că mă abat de la drumul meu.

 Oare cei care știu tot timpul ce vor sunt mai fericiți?

 Cum sunt cei care trăiesc fără îndoieli, fără întrebări?