Vocile mele

Deși fac același lucru în fiecare zi, cu bebe nici o zi nu seamănă cu alta. Ieri,  de exemplu, a fost o zi horror. Am apucat să mănânc, să beau apă și să merg la baie. Abia spre seară am reușit să colorez un pic și să ascult niște muzică. Azi în schimb, am început ziua bine. Mi-am băut cafeaua singură, și caldă pe deasupra. Mici detalii care fac diferența. De multe ori mă simt copleșită, mi-e teamă că nu o să mă descurc, deși când o văd cum se uită la mine sunt convinsă că nu mă judecă și nu mă evaluează. E scary gândul că o persoană e total dependentă de tine și trebuie să ai mare grijă să nu strici lucrurile. Anyway, ca să închei într-o notă optimistă, pe seară plănuiesc o mega excursie .... până la mall 😛 Abia aștept să ies din casă și să văd oameni :))

Țin iar stiloul în mână și scriu. După care transcriu aici pe blog ce am scris în caiet. Da, așa sunt eu, mai old school, chiar dacă teoretic sunt un/o millenial. Am văzut că nu am mai scris pe blog de 3 ani. Cred că au trecut 3 ani și de când am făcut cursul de creative writing. E așa ciudat să țin iar stiloul în mână după atâta timp... De când nu am mai făcut ceva doar pentru mine? De fapt, am făcut multe: am citit, am mers la evenimente, la cursuri, am făcut terapie. În ultimii ani am lucrat mult cu mine pentru că am vrut să fiu cu adevărat pregătită să am o familie, să nu perpetuez patternuri greșite de comportament și copiii mei să nu aibă nevoie de psiholog când o să fie mari. Abia am deschis sacul și cred că mai am mult și bine până ajung la fund, sau poate e o muncă ce nu se va termina niciodată. Dar sunt pe drumul cel bun și mă străduiesc să fiu un exemplu pentru fiica mea și pentru oamenii din jurul meu. În afară de lucrul cu mine, am muncit mult în ultimii ani, uneori în