Postări

Este lumea de azi mai urâtă?

 Citisem zilele trecute pe cineva care spunea că lumea devine tot mai urâtă. Pe de o parte, așa este. Pare că s-a spart robinetul cu fapte oribile. Pe de altă parte, oare nu era lumea urâtă tot timpul (sau unele părți ale ei) doar că acum vedem mai bine? Adică, mai demult dacă Dorel îi dădea un topor în cap lui Gigel în cealalată parte a țării, nu aveai de unde să știi. Azi suntem conectați non-stop la toate ororile de pe tot globul. Cred că fiecare etapă e cu urâțenia ei. Tiparul acesta există de când lumea: fiecare generație crede că acum se sfârșește lumea, critică “tinerii din ziua de azi” și idealizează trecutul “pe vremea mea era mai bine”, “nu se întâmpla x, y,z”. Eu am prins 2 apocalipse. Prima, la schimbarea mileniului (am o vârstă, ce să-i faci). Era o temere generală că în anul 2000 vine sfârșitul lumii. Apoi a urmat isteria cu 2012. Dintotdeauna oamenii tot încearcă să prezică sfârșitul lumii, dar nu le iese. Pentru că nimeni nu are de unde să știe. Oare în trecut nu er...

Lumea ca vis Eminescu prin ochii mei

Imagine
                                         (* făcut de fiica mea la grădi de ziua Culturii Naționale) Scriu acum, pentru că nu am apucat de ziua lui Eminescu. Recunosc, nu am o afinitate deosebită pentru poeziile lui (poeții mei preferați sunt Marin Sorescu și Lucian Blaga). Aș vrea să aprofundez cândva opera lui publicistică. Am recitit zilele astea nuvela Sărmanul Dionis , care pe vremuri a produs o impresie puternică asupra mea. Când eram la liceu, prin clasa a X-a cred, doamna profesoară de română a avut o idee inedită: să predea un elev o lecție. Cine să se ofere voluntar dacă nu tocilara de serviciu, adică eu? Nu știam în ce m-am băgat, pentru că a fost destul de greu s-o înțeleg cu mintea mea de atunci. Mai am și acum notițele pe marginea cărții. Cred că m-au atras încă de pe atunci ideea de lume ca un vis și reîncarnarea. Pe urmă, la o altă oră de română, pentru notă, am avut d...

Ieșirea din languishing, partea I: Reînvață să asculți semnalele subtile (micro-dorințe)

  După cum am scris într-o postare anterioară, mi s-a părut că este o idee bună să fac o serie de postări numită  Ieșirea din languishing,  pentru că este o stare ce pare că a cuprins multă lume. Un mic reminder, ce este  languishing : languishing  este  o formă de stagnare psihologică: o diminuare a energiei emoționale, scăderea motivației și sentimentul persistent că viața își pierde claritatea și vitalitatea.  Nu există neapărat simptome clinice, ci mai degrabă o eroziune lentă a resurselor psihologice ale individului. Când ești în  languishing , pierderea contactului cu dorințele, cu plăcerea și cu direcția personală este foarte frecventă. Nu e un semn că „e ceva în neregulă cu tine”, ci un indicator că sistemul tău psihologic funcționează pe modul de conservare a energiei. Această serie va cuprinde câteva  direcții validate în literatură  care te pot ajuta să te redescoperi treptat — nu prin introspecție forțată, ci prin micro-exper...

38

Imagine
 În fiecare an, în data de 9 decembrie, mama îmi spune aceeași poveste: că era zăpadă și foarte frig, ea trebuia să ajungă la spital și nu pornea mașina. Dar sora ei care era asistentă medicală a trimis ambulanța și multe ore mai târziu am apărut eu. Vorba cântecului, “came to this world by caesarean section”. Ce nu-mi place e că nu știu exact ora nașterii și nu-mi pot calcula toate chestiile mai de finețe de la horoscop, dar aproximez ora 18:00. Anyway, happy birthday to me și mâine la mulți ani lui Brian Molko. Cred că doar un Săgetător cu depresie putea să scrie versuri și să cânte așa cum o face el. Burger Queen lyrics: ”Slightly bemused by his lack of direction Hey you, hey you Came to this world by caesarean section Hey you, hey you Chooses his clothes to match his pallid complexion Hey you, hey you Now it takes him all day just to get an erection Hey you Things aren’t what they seem Makes no sense at all Things aren’t what they seem Makes no sense at all Goes out to cruise a...

Oficial exist de 1 iunie!

Imagine
De ce blog? 1. Pentru ca pot. 2. Pentru ca asa am avut chef. 3. Pentru ca fiu si eu in rand cu "lumea civilizata" si sa tin p asul cu progresul tehnologiei( by the way e tare greu, ca ma chinui de 1 ora sa incarc 2 poze si am renuntat, las numai una). 4. Pentru ca sa ma exprim (" exprimare libera, ating si rup coarda sensibila"), nu sa vorbesc ...

Când nu e rău, dar nici bine: languishing

Imagine
Se apropie cu pași repezi perioada aceea din an când oamenii își fac bilanțuri și își stabilesc rezoluții pentru anul următor (după ce supraviețuiesc alergăturii de sărbători). Eu am renunțat demult (de câțiva ani) să-mi mai pun obiective. De când am copii, mi-am dat seama că-i cam degeaba; poți tu să-ți faci planuri mărețe și hop vine o răceală, o enterocolită, o varicelă, o bronșită, laringită sau alte -ite, că se duc naibii toate planurile tale (Cred că am rămas cu sechele de când am ratat concertul Imagine Dragons din Cluj, m-am îmbolnăvit și a trebuit să-mi vând biletul). Sau e de ajuns o noapte nedormită ca să nu mai poți funcționa eficient. Cred ca am involuat la stadiul de amibă, fiindcă singura mea dorință în ultimii doi ani a fost să dorm o noapte întreagă, cap-coadă, fără treziri. Încă mă întreb dacă o să vină ziua asta vreodată (sau mai bine spus, noaptea). Problema e că atunci când nu ai nici o țintă, nu ajungi nicăieri. Sună clișeic, dar așa e. Însă momentan mă simt așa ...

Timpul liber care nu mai e "liber"

În urmă cu câțiva ani, apăruse un text care a făcut multă vâlvă la momentul respectiv: “Average American Works More Than The Average Medieval Peasant”.  Lucrarea originală este aceasta: The Overworked American: The Unexpected Decline Of Leisure, de Juliet Schor, iar aici și aici găsești expusă pe scurt ideea cărții.  Concluzia era că americanii lucrează mai multe ore și au mai puține zile libere decât țăranii medievali. Cum așa?  Erau multe sărbători religioase obligatorii impuse de Biserica catolică, duminica nu se lucra, erau multe festivaluri, perioade de repaos, și deși se muncea mult, munca era adesea întreruptă de pauze numeroase și chiar de sieste după-amiaza. Astfel, țăranii ajungeau să aibă între 8 săptămâni și chiar jumătate de an de zile libere anual.  În contrast, omul modern are un ritm al vieții mai alert, lucrează multe ore și de multe ori renunță la concediu.  Chiar dacă articolul se referă la populația americană, cred că e general- valabil....