Este lumea de azi mai urâtă?

 Citisem zilele trecute pe cineva care spunea că lumea devine tot mai urâtă. Pe de o parte, așa este. Pare că s-a spart robinetul cu fapte oribile. Pe de altă parte, oare nu era lumea urâtă tot timpul (sau unele părți ale ei) doar că acum vedem mai bine? Adică, mai demult dacă Dorel îi dădea un topor în cap lui Gigel în cealalată parte a țării, nu aveai de unde să știi. Azi suntem conectați non-stop la toate ororile de pe tot globul.

Cred că fiecare etapă e cu urâțenia ei. Tiparul acesta există de când lumea: fiecare generație crede că acum se sfârșește lumea, critică “tinerii din ziua de azi” și idealizează trecutul “pe vremea mea era mai bine”, “nu se întâmpla x, y,z”.

Eu am prins 2 apocalipse. Prima, la schimbarea mileniului (am o vârstă, ce să-i faci). Era o temere generală că în anul 2000 vine sfârșitul lumii. Apoi a urmat isteria cu 2012. Dintotdeauna oamenii tot încearcă să prezică sfârșitul lumii, dar nu le iese. Pentru că nimeni nu are de unde să știe. Oare în trecut nu erau războaie? Nu erau crime? Sau oameni invidioși care doreau răul altora? Nu erau excese? Ba da, erau.

“Copii din ziua de azi iubesc luxul. Nu au maniere, disprețuiesc autoritatea și dovedesc lipsă de respect față de bătrâni.Nu se mai ridică în picioare când oamenii în vârstă intra în încăpere.Își contrazic părinții, mănâncă în grabă delicatesele la masă, stau picior peste picior și sunt tirani cu profesorii.

Tinerii din ziua de azi nu se gândesc decât la ei înșiși și nu au pic de respect pentru părinți și pentru persoanele în vârstă. Vorbesc ca și cum ei înșiși ar ști totul și ceea ce noi considerăm înțelepciune este lipsit de relevanță pentru ei. Cât despre fete,sunt directe, lipsite de modestie și nefeminine în limbaj, comportament și îmbrăcăminte”. (este un citat atribuit lui Socrate, unii spun că este “un fake news istoric”).

Fie că e real sau nu, ilustrează un fenomen numit “declinism”, respectiv tendința generațiilor mai vârstnice de a vedea trecutul într-o lumină idealizată și prezentul ca pe un regres moral.

Efectul este alimentat de „prejudecata de disponibilitate”, unde creierul nostru tinde să compare amintirile selectiv pozitive din tinerețe cu comportamentele vizibile și uneori stridente ale tinerilor de astăzi. În realitate, conflictul dintre generații este o constantă istorică: fiecare epocă a considerat că tineretul său este cel care va „ruina” societatea, de la Socrate și până la criticii erei digitale.

Cu alte cuvinte, nimic nou sub soare.

Cât despre mine, vorba cântecului: “vreau să văd acum doar partea frumoasă”.

PS. Ce indignați erau părinții de Paraziții și BUG Mafia.

Ce indignați sunt părinții de “muzica din ziua de azi”.

Cum ziceam, nimic nou sub soare.