Vocile mele

" simplul fapt ca iti doresti ceva nu inseamna cu necesitate ca trebuie sa se si indeplineasca"; nimic nu trebuie, dar ar fi de preferat .....

Bancul anului: Clujul cel mai frumos oras din tara??? Citeam azi-noapte un articol in Time4News si am ramas socata. Astia-s cazuti in cap??? Cum puii mei sa fie adunatura asta de ciobani necivilizati cel mai frumos oras din tara?? Cu cele mai chicioase ornamente de Craciun, cu beculete puse si in tufe si boscheti? Cu trotuare stramte si mizerie?? Intr-adevar este un centru universitar important, printre cele mai bune din tara. Da, este plin de cluburi, baruri si carciumi pentru toata lumea, dar important este cine le umple. In Tg-Mures sigur nu o sa vezi pe autobuz tarani care asculta manele pe telefon date la maxim. Si exemplele pot continua. Am mai scris despre Tg-Mures, ca no, am o biasare afectiva spre acest loc. Apropo, abia astept sa vad bradul si cum e impodobit in centru. Pe cat punem pariu ca e de 1000 de ori mai frumos decat in Cluj? Bancul zilei din articol: "Cluj-Napoca a fost desemnat orasul castigator la categoria “Orase” din Gala Zece pentru Romania, organi

De obicei cand mai adaugam o floare la buchetul vietii :)) eram depresiva pentru ca ma gandeam ca incep sa imbatranesc. Deja vedeam in fata ochilor crema antirid Anew 30+ si adezivul pentru proteza. Dar surprinzator, de data asta ma simt chiar bine. Pentru ca acum timpul trece in favoarea mea. " Timpul trece greu, pe langa timp alerg, nu mai am directie, important e ca mai merg" (Parazitii din inima strazii :))) Privind retrospectiv, pot spune ca sunt mai mult decat multumita de persoana care am devenit si de ce am realizat, de prietenii pe care ii am si carora le sunt recunoscatoare. Si inca mai am multe de facut. Pazea ca vin!!!!!!!! Pana una alta, o dedicatie, ceva clasic si dragutz:

Cred ca fiecare dintre noi ne-am confruntat cu momente in care trebuie sa iei o decizie. Si decizia nu-i usor de luat. Pentru ca oricat ai cantari, balanta nu inclina nici cum. Pentru ca ai avea de castigat si de pierdut din ambele parti. Pentru ca orice ai alege, o sa-ti para rau pe urma ca nu ai ales cealalta varianta (adica disonanta cognitiva). Cum e cel mai bine? Poate pur si simplu sa nu mai gandesti atata si doar sa actionezi. Se pare ca mi-am dat singura raspunsul. Daca stau bine sa ma gandesc am actionat de multe ori sub un impuls de moment si chiar daca am facut multe tampenii nu mi-a parut niciodata rau. PS: "Excesul de reflexivitate inhiba orice act." (Emil Cioran) " Ceea ce se cheama intelepciune nu e, in fond, decat un vesnic 'dupa ce ma gandesc', adica non-actiunea ca prim gest." " Suprematie a regretului: faptele pe care nu le-am savarsit formeaza, pentru ca ne obsedeaza si pentru ca ne gandim la

Nu degeaba temele mele principale de interes din psihologie sunt tulburarile de somn, tulburarile de comportament alimentar, consumul de substante, starile de constiinta modificata. Spun asta pentru ca in momentul de fata ritmul meu circadian este complet dat peste cap: dorm ziua mult si bine, noaptea n-am somn. Ma enerveaza si ora asta de iarna nenorocita, mai ales pentru ca se intuneca mult mai devreme, iar intunericul declanseaza eliberarea de melatonina, hormonul care induce starea de somnolenta. Am zis!!! Voiam sa inchei, dar mi-am amintit de un personaj din "Trei dinti din fata", care dormea doar 2 ore pe noapte si se simtea odihnit. Spunea ceva de genul ca este mult mai firesc sa gandesti in intuneric, pentru ca mintea umana a fost obisnuita initial in intuneric, nu in lumina. Am observat si la mine ca foarte greu ma pot mobiliza sa lucrez la ceva (proiect, tema, referat)in timpul zilei. Parca nici nu pot incepe pana nu se intuneca afara :" Si dispar pre

Nu va speriati, nu vreau sa ma tai. E doar o expresie din " Trei dinti din fata" de Marin Sorescu, o carte despre care am spus mai demult ca o sa revin si pe care v-o recomand. Intotdeauna mi-a placut Marin Sorescu, ca poet pentru ca are un stil aparte, acum l-am descoperit si ca prozator. Este vorba in acest roman de 3 tineri intelectuali in timpul anilor '60, in vremurile grele ale comunismului. Nu-mi propun sa fac o recenzie aici; e un fel de "Luntrea lui Caron" (Lucian Blaga) dar mai putin tragic. Este scris grav si cu cu mult umor in acelasi timp, uneori presarat cu ironie si sarcasm. Anumite lucruri insa nu se schimba niciodata si raman valabile si in ziua de azi: exista oameni valorosi, talentati, care nu au loc printre atatia mediocri si lichele; de multa ori e promovata non-valoarea si incompententa ("pasunismul industrial") in locul valorii si a competentei. Cum zicea si Napoleon parca, "gloria dureaza pentru cateva clipe, mediocri

Psihopatologia vietii cotidiene: azi, venind de la scoala am vazut pe troleu un caz de tulburare obsesiv compulsiva . Era un tip care se tinea in troleu de bara, pe care a pus un servetel. Eu eram in spatele lui si cum sunt racita am inceput sa tusesc. Si s-a uitat foarte urat la mine. E chiar interesant sa stai si sa observi lumea. Cred ca nu exista pe pamantul asta o persoana complet intreaga la cap. Fiecare cu pasaricile lui....

Din ciclul "daca Marte se aliniaza cu Venus am belit toti cariciu'", o sa va prezint un post de astrolog gasit pe un site de joburi. Poate este cineva interesat. Provocarea este (mai ales pentru HR-isti): oare cum ar arata o fisa de post pentru un astrolog? Un job description? =)) sau un incident critic. So...... "Detalii Principalele tale responsabilitati: - vei scrie horoscopul zilnic pentru cititorii mai multor publicatii; - vei face analize astrale pentru cariera, sanatate, dragoste; - la sfarsit de an vei face predictii pentru anul urmator; - realizarea astrogramei pentru doritor; Cerinte - experienta/cursuri in domeniu; - acces la calculator personal si conexiune Internet; - folosirea limbii romane la parametri jurnalistici; - cunostinte de navigare Internet/e-mail; - bune cunostinte de Internet Explorer, Word; - bune abilitati de comunicare online (jurnalism); - autonomie, iniţiativa si abilitati decizionale; Oferta Salariu fix/comisioane &q

"Orice ideal poarta in sine germenele propriei distrugeri" . (Marin Sorescu- Trei dinti din fata) Comentarii sau alte cele in curand, dupa ce termin cartea.

Vai ce a trecut timpul... Pe vremea mea :p acum 3 ani, cand am intrat in ASPR nu imi inchipuiam ca va ajunge la nivelul la care este astazi.Sunt onorata ca am facut parte din ASPR,am cunoscut o gramada de oameni minunati si daca nu as fi fost voluntar sunt sigura ca anii de facultate ar fi trecut pe langa mine. Keep on the good work!!! Mereu o sa fiu alaturi de voi.

Doar niste ganduri inainte de a ma pune la somn. Imi trec multe prin cap, dar cand e vorba de exprimat e mai greu. Cum sa incep? Simt ca am trecut intr-o alta etapa in viata mea. Am avut si niste momente de criza de identitate, cand simteam ca totul ma enerveaza si ma plictiseste. Am intrat la masterul pe care mi-l doream. La inceput a fost ciudat. Nu mai aveam rabdare sa stau 2 ore la un curs, ma simteam ca picata din cer. Acum imi dau seama de ce. Este cu totul alt nivel. Mult mai greu, mult mai multa munca, responsabilitate... si profesorii parca ne trateaza altfel. Adica nu ne mai privesc ca pe niste studenti nestiutori, acum ne trateaza ca pe niste viitori colegi si profesionisti. Stiam de la inceput ca psihologia este un domeniu greu, unde trebuie sa depui mult efort ( trebuie rational!!!) si unde rezultatele nu se vad imediat- apropo de amanarea recompensei. Poate ca toate astea ma sperie putin. "E greu, a fost mereu, dar nu ca azi........"

Felicitari Ioana pentru piesa aleasa. Intr-adevar este una foarte sensibila. Vin eu cu una si mai si :"Elephant". Inainte de toate cateva precizari:de ce Damien Rice? Pentru ca este un artist desavarsit. N-am mai intalnit pe cineva care sa cante asa ca el. Uitati-va la el cand canta, la expresia fetei, cu ochii semiinchisi, cum traieste fiecare cuvant pe care il canta. Cu riscul de a parea banala sau ridicola, chiar te unge pe suflet. Si daca piesa asta nu-i sensibila, eu ma arunc de la etajul 9.

Raspund provocarii lansate de Ioana. Eu dau mai departe la Laura. 1. Daca ai putea invita un mare clasic la cina, cine ar fi si de ce? Emil Cioran , bineinteles. Pentru ca e scriitorul meu preferat, pentru tonul categoric pe care il are in exprimare... pentru ca parca are dreptate tot timpul. As fi curioasa sa-l intreb totusi de ce nu s-a sinucis, cum a reusit sa-si traiasca viata lui insuportabila, cu insomnia lui grava, cu frustrarile lui... Nici nu cred ca poate sa existe un om mai frustrat decat el(asa cum il descria G.Liiceanu, "drama celui care nu si-a putut suporta conditia de creat"), certat cu toata lumea, cu Dumnezeu. Apoi il admir pentru viata boema pe care a dus-o, fara sa lucreze, locuind intr-o mansarda in Paris. As lua lectii de miserupism de la el. Si inca ceva: i-as aplica scala de convingeri irationale, cred ca ar avea LFT (toleranta scazuta la frustrare)din plin. 2. Cine-i cea mai influenta persoana din viata ta? Hmmmm.... Acea persoana exista si

Mi-am amintit acum de o piesa de la Vita de Vie pe care au cantat-o in concert la Peninsula, vara aceasta. Nu o stiam, atunci am auzit-o pentru prima data. N-as zice ca se incadreaza in stilul lor, dar e foarte faina. Cum zicea unu' din public catre Despot:" Bine, Chirila!" :)) PS. " Ce bine arata!" ( Asa-i Oana? :p)

Cu ce sa incep? Acum sunt la Cluj, la Scoala de vara Cognosis. Intr-un timp asa de scurt mi s-au intamplat atatea... Simt nevoia sa scriu, poate asa mai imi pun ordine in idei. Pot spune ca sunt alta persoana... Mi-am dat seama de atatea lucruri, am inteles, mi-am raspuns la multe semne de intrebare. Scriind, imi dau seama ca e greu de exprimat in cuvinte ce am trait acolo. Mi-am dat seama cat este de important sa fii impacat cu tine insuti/insati, sa-ti manifesti emotiile, nu sa le blochezi. Mi-am dat seama ca nu e bine sa iei asupra ta ce nu este al tau si in acelasi timp mi-am dat seama cat de vulnerabili suntem toti. In toate aceste zile am descoperit cine sunt, de ce sunt asa si ce vreau cu adevarat. Maine este ultima zi si vreau sa va multumesc voua, celor din MODULUL 1 pentru tot ce a fost, pentru tot ceea ce am realizat impreuna. O sa-mi fie dor de voi, o sa-mi fie dor de discutiile noastre, de urcatul pe munte, de imbratisari, o sa-mi fie dor sa impartim servet

In sfarsit m-am intors din linistea si pacea caminului in agitatul, eclecticul si multiculturalul Cluj. Nu credeam tocmai eu sa ajung vreodata sa spun asta, dar chiar mi-a fost dor de Cluj. It's so goooooooooood to be back. Ne auzim in curand ( mi-am cumparat revista Lumea cu un titlu mare pe coperta- Presedinti sau marionete ale francmasoneriei?).Deci o sa revin cu vesti proaspete. PS. " N-am plecat, deci nu ma-ntorc, am banii pusi deoparte ca sa va-ngrop".

VACANTA= lene, somn, mancare, iar somn, iar mancare, carti, televizor, mare, plictiseala and so on.... Mi-am cam neglijat blogul in ultima vreme; tot imi spuneam " azi n-am chef, scriu maine" si tot asa. E ciudat ca atunci cand esti prins in agitatia cotidiana, in munca, tanjesti dupa o ora - doua de pauza si dupa ce pauza bine meritata vine parca te saturi de ea si iti doresti sa te intorci in mijlocul agitatiei. Am lenevit aproape o luna intreaga. Dar acum promit sa ma scutur de letargia asta care m-a cuprins. In curand o sa las linistea mirifica de acasa si o sa ma intorc la Cluj, unde ma asteapta dragul de examen de admitere la master. Pana atunci mai lenevesc un pic, mai pierd vremea pe net, mai citesc cate ceva. E asa de placut dupa 3 ani de facultate sa am timp sa citesc LITERATURA, adica si altceva in afara de studii si articole. Cand o sa adun toate pozele din Vama si o sa am inspiratie o sa scriu si despre iesirea noastra la mare. Inchei aici cel mai n

:)) Are Mircea Badea o vorba: "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul". Asa perle tari ca aseara nu am mai auzit demult. M-am uitat pe Acasa la ceva emisiune tampita despre secretele Reginei, sau ceva de genu'. Pentru cei care nu stiu, Regina e o telenovela romaneasca de succes, continuarea telenovelei de si mai mare succes Inima de tigan. S-au dus astia in Tunisia sa filmeze primele scene din Regina, si au vizitat si ruinele Cartaginei. Toata echipa telenovelei era mega incantata de acel loc deosebit, de o mare incarcatura istorica, ca no... au pasit si ei pe urmele lui Hannibal, neinfricatul care a avut curajul sa-i infrunte pe romani. Si au scos astia niste perle ..... Codrut (adica asa se numeste personajul, ca numele acestui actor talentat nu-l stiu) se uita fermecat la ruine, fiind incantat de " ambientul ancestral al eroziunii". Eroziunea pietrelor, ma gandesc. Codrut este medicul tigan care i-a salvat viata Irinei, fiica lui Gig

Vai, blogusorul meu dragalas, ce dor mi-a fost! N-am mai scris demult, pentru ca am fost prinsa cu sesiunea, licenta si alte chestii relationate. Si acuma ma chinuie o durere de rinichi ingrozitoare. Dar o sa aplic strategia de distragere a atentiei. Asa ca.... despre ce sa scriu? Nu am chef acuma de subiectele sensibile care ma preocupa constant, cum ar fi masoneria, conspiratiile, noua ordine mondiala si anul 2012, astea dupa licenta ca recompensa auto-administrata. Trei ani de facultate au trecut parca intr-o clipa. Cu stres, cu nervi, cu nopti nedormite, momente placute, chefuri si petreceri, prietenii nou legate ( vechi acuma)... Imi pare rau de ceva? NU. Pentru absolut nimic. Pentru ca am facut ce mi-am dorit. Acum nici nu ma pot inchipui cum ar fi sa dau la o alta facultate decat Psihologia. " Sunt tare dus cu pluta, dar mai pot s-ajung la mal"... Parca ieri ma rataceam in drum spre facultate, parca ieri plangeam pe banca in parcul Matei Corvin ca eu

Pentru ca "la mare esti curat tot timpul,marea te spala". Pentru ca mi-e dor. Pentru ca Vama Veche ( la fel ca si Targu-Mures) este un loc unde ma simt ca acasa, unde imi vine sa sar intr-un picior de bucurie numai pentru ca ma aflu acolo. Pentru ca acolo esti departe de toate, de agitatie, de alergaturile de zi cu zi, " fara zgomotul vietii cu orice pret"...Pentru ca la Vama Veche asculti Vama Veche... Franturi din ce mi-a debitat capul intr-o noapte de nesomn: "Uita ca ai cazut candva...Lupta. Valurile iti spala pacatele. Indrazneste si crezi. Te impiedici de o scoica. Sangerezi si te scufunzi in apa sarata. Ustura al naibii de tare. Privirea ti se pierde in zare.... Uita si fugi. E doar marea. E doar albastru..." ( Asta cica a fost latura mea sensibila). Acuma ca analizez cu ochi critic, mi se pare o tampenie. Dar e o tampenie produsa de creierasul meu, asa ca mi-e draga. Cred ca mi-am pierdut exercitiul. Imi lipseste " Labirintul Poeti

Stau de trei ani in Cluj,dar n-am fost niciodata la Tiff. Tocmai am ajuns acasa, am vazut un film thailandez, " Ciocolata". Cand am citit descrierea filmului, am vazut ca e vorba despre arte martiale si o tipa autista. Vorba Ioanei, " nici aici nu scapam de psihologie". Ma asteptam sa fie naspa, dar am fost foarte placut surprinsa. A fost un film de actiune, dar in acelasi timp a fost profund, tulburator, amuzant, surprinzator. Si DIFERIT de tot ce am vazut pana acum. Si actorul, Hiroshi Abe, o bunaciune de om. Pacat ca a aparut de putine ori, la inceput, un pic la mijloc si la sfarsit. Si tipa, iubita lui a murit :(( ca a ucis-o rivalul lui din gelozie ( n-ar avea noroc). As injura, dar totusi blogul e public si incerc sa ma cenzurez.Deci, final atipic, nu raman impreuna si nu traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Nimic previzibil. Am vazut astazi ca filmul poate sa fie ARTA, nu numai o productie care sa aduca bani si cresterea vanzarilor de popcorn

Exista fericire? Evident,unii spun ca da, altii ca nu. Acum o sa prezint doar mai multe perspective, asa ca fiecare sa aleaga ce vrea. 1. Arta de a fi fericit- A. Schopenhauer Regula de viata nr.1 : " Vine atunci experienta si ea ne invata ca fericirea si placerea sunt pure himere pe care o iluzie ni le arata in departare; ca din contra, suferinta, durerea sunt reale, ca se fac cunoscute ele insele imediat fara sa aiba nevoie de iluzie si de amanari." - cam EMO, nu vi se pare? Regula de viata nr. 2 :Sa evitam invidia. "Nu vei fi niciodata fericit atata timp cat vei fi torturat de cineva mai fericit decat tine(Seneca)"- aici sunt de acord,dar cam greu totusi Regula nr. 3: Caracterul dobandit " Caci tot astfel cum drumul nostru fizic pe pamant este intotdeauna o linie, niciodata o suprafata, trebuie ca in timpul vietii, daca vrem sa apucam si sa posedam un lucru, sa renuntam la o cantitate nelimitata de lucruri. Trebuie mai intai sa invatam din experienta ceea

De obicei cand mi se pune pata pe o melodie o ascult la nesfarsit o saptamana sau doua pana ma plictisesc. Printre fostele mele obsesii se numara:Albastru- Luna Amara, Stuck in a moment- U2, Oh me- Nirvana, Savin' me- Nickelback, Limbaj de cartier- BUG Mafia etc etc. Ta na na: va prezint noua mea obsesie: Enjoy the Ride- Morcheeba Aici aveti si versurile: "Shut the gates and sunset After that you can't get out You can see the bigger picture Find out what it's all about You're open to the skyline You won't want to go back home In a garden full of angels You will never be alone But oh the road is long The stones that you are walking on Have gone With the moonlight to guide you Feel the joy of being alive The day that you stop running Is the day that you arrive And the night that you got locked in Was the time to decide Stop chasing shadows Just enjoy the ride If you close the door to your house Don't let anybody in It's a room that's full of

Imi vine sa-mi bag picioarele in blogul asta afurisit. Am scris ceva atat de dragut dar nu stiu de ce nu mi se afiseaza bine, asa ca am sters. Acolo am felicitat noul bord ASPR, am pus si extrase din imnurile neoficiale, am pus si un filmulet cu Fernando de la Caransebes, in memoriam teambuilding Belis, am scris si niste multumiri lacrimogene. Dar cum nu mi s-a salvat bine am sters si mi-e lene sa mai scriu tot din nou. Oricum sa stiti ca m-am simtit bine alaturi de voi si va multumesc pentru tot ce mi-ati oferit. Va pup.

Voiam doar sa va impartasesc si voua aceasta imagine draguta. De fapt este o felicitare, printre cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit vreodata. Mersi Elena. Si oricum e in ton cu subiectul primit la examenul de clinica ( interventii psihoterapeutice in schizofrenie). Va las, ca-mi spun vocile sa plec de-acasa :)). PS: " Ce este un cal? Calul este un animal".

Am o presimtire ca patesc ceva :)). Cred ca o sa devin dependenta de blogul asta. Si cum cred ca am intrat iar in episodul maniacal si simt nevoia sa scriu din nou, o sa dedic acest post activitatii mele preferate si indispensabile care imi ocupa cea mai mare parte a timpului: SOMNUL . Cei care ma cunosc spun ca tot timpul mi-e somn si mi-e foame. Nimic mai adevarat. Despre somn deci. Ca sa vedeti ca ma preocupa si chestii mai serioase, incep cu o poezie: Cantecul somnului- Lucian Blaga ( apropo, unul dintre poetii mei preferati) "Placut e somnul langa o apa ce curge, langa apa ce vede totul, dar amintiri nu are. Placut e somnul in care uiti de tine ca de-un cuvant. Somnul e umbra pe care viitorul nostru mormant peste noi o arunca, in spatiul mut. Placut e somnul, placut&q