Dilema existentiala
Cred ca fiecare dintre noi ne-am confruntat cu momente in care trebuie sa iei o decizie. Si decizia nu-i usor de luat. Pentru ca oricat ai cantari, balanta nu inclina nici cum. Pentru ca ai avea de castigat si de pierdut din ambele parti. Pentru ca orice ai alege, o sa-ti para rau pe urma ca nu ai ales cealalta varianta (adica disonanta cognitiva). Cum e cel mai bine? Poate pur si simplu sa nu mai gandesti atata si doar sa actionezi.
Se pare ca mi-am dat singura raspunsul. Daca stau bine sa ma gandesc am actionat de multe ori sub un impuls de moment si chiar daca am facut multe tampenii nu mi-a parut niciodata rau.
PS: "Excesul de reflexivitate inhiba orice act." (Emil Cioran)
" Ceea ce se cheama intelepciune nu e, in fond, decat un vesnic 'dupa ce ma gandesc', adica non-actiunea ca prim gest."
" Suprematie a regretului: faptele pe care nu le-am savarsit formeaza, pentru ca ne obsedeaza si pentru ca ne gandim la ele fara incetare, singurul continut al constiintei noastre". (tot Cioran, of course; o sa-i dedic odata un post, mi se pare unul dintre cei mai destepti oameni care au trait vreodata pe pamantul asta)
Se pare ca mi-am dat singura raspunsul. Daca stau bine sa ma gandesc am actionat de multe ori sub un impuls de moment si chiar daca am facut multe tampenii nu mi-a parut niciodata rau.
PS: "Excesul de reflexivitate inhiba orice act." (Emil Cioran)
" Ceea ce se cheama intelepciune nu e, in fond, decat un vesnic 'dupa ce ma gandesc', adica non-actiunea ca prim gest."
" Suprematie a regretului: faptele pe care nu le-am savarsit formeaza, pentru ca ne obsedeaza si pentru ca ne gandim la ele fara incetare, singurul continut al constiintei noastre". (tot Cioran, of course; o sa-i dedic odata un post, mi se pare unul dintre cei mai destepti oameni care au trait vreodata pe pamantul asta)
Comentarii
Trimiteți un comentariu