Dilema existentiala

Cred ca fiecare dintre noi ne-am confruntat cu momente in care trebuie sa iei o decizie. Si decizia nu-i usor de luat. Pentru ca oricat ai cantari, balanta nu inclina nici cum. Pentru ca ai avea de castigat si de pierdut din ambele parti. Pentru ca orice ai alege, o sa-ti para rau pe urma ca nu ai ales cealalta varianta (adica disonanta cognitiva). Cum e cel mai bine? Poate pur si simplu sa nu mai gandesti atata si doar sa actionezi.

Se pare ca mi-am dat singura raspunsul. Daca stau bine sa ma gandesc am actionat de multe ori sub un impuls de moment si chiar daca am facut multe tampenii nu mi-a parut niciodata rau.


PS: "Excesul de reflexivitate inhiba orice act." (Emil Cioran)

" Ceea ce se cheama intelepciune nu e, in fond, decat un vesnic 'dupa ce ma gandesc', adica non-actiunea ca prim gest."

" Suprematie a regretului: faptele pe care nu le-am savarsit formeaza, pentru ca ne obsedeaza si pentru ca ne gandim la ele fara incetare, singurul continut al constiintei noastre". (tot Cioran, of course; o sa-i dedic odata un post, mi se pare unul dintre cei mai destepti oameni care au trait vreodata pe pamantul asta)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La mare. Sau de ce-mi place Vama Veche

Despre infinit și... muci

Critic literar wannabe