Vocile mele

Într-un articol de pe alt blog am scris despre frică. Cred că este un subiect inepuizabil. Câteodată mă apucă frica față de ce o să fie. Încotro mă îndrept? Oare merg unde trebuie? Mă sperie câteodată necunoscutul. Faptul că nu știu ce va fi mâine sau peste o lună; faptul că nu știu dacă va fi așa cum vreau să fie. Nu am nici o garanție, nici o siguranță că voi obține tot ce vreau. Dar ce garanții pot primi? Nici una. Oricum, prefer să merg înainte. Orice mișcare e mai bună decât să stai pe loc.

Despre frică

Ce înseamnă proiecția? Este un mecanism de apărare. Adică, a arăta cu degetul la celălalt ca să nu te uiți la tine; a da vina pe ceilalți pentru eșecurile tale; a vrea ca ceilalți să facă ce tu nu ai fost în stare să faci sau să trăiască în locul tău viața pe care ai fi vrut tu să o trăiești. Cred că multe suferințe, supărări și alte emoții (disfuncționale) ar putea fi evitate prin acceptarea unui simplu fapt:oamenii sunt diferiți. Pentru fiecare fericirea sau împlinirea personală înseamnă altceva. Dacă văd lucrurile altfel, dacă aleg un alt drum sau îmi doresc altceva decât ceilalți, nu înseamnă că sunt mai lipsit de valoare sau mai prost. Vorba cântecului:”Fiecare are calea sa, în dimineața sa...”

Ianuarie a trecut cu bine, pentru mine se anunță un an bun, cu multe obiective de îndeplinit și unele bifate deja. Pentru luna februarie, am să-mi asum o altfel de provocare: Așa că, o poză pe zi. Să vedem ce iese. Poate o să încep să observ lucruri la care nu eram atentă înainte.