Amânarea fericirii
Am observat demult tendința asta la mine, să-mi amân dorințele, să-mi amân fericirea, să fac oarece lucru ce-mi place doar după ce… după ce termin cutare lucru, după ce fac asta care e mai urgent, după ce ating nu știu ce milestone imaginar. În ritmul ăsta toate devin mai importante, numai ce vreau eu cu adevărat nu. Și bineînțeles că în timp ce fac ce “trebuie”, mă gândesc la ce n-am făcut și voiam de fapt să fac și toate astea rămân acolo în background și mă zgârâie pe creier. Acuma n-o să las copiii fără mâncare ca eu să fac nu știu ce extravaganțe, ce vreau să zic este că îmi iau angajamentul față de mine în primul rând, să strecor în programul zilnic mai multe lucruri care-mi plac. Scrisul este unul dintre ele. Iar celelalte, oh, well, tocmai mi-am comandat niște cărți, 12 mai exact.🤪😂