Vocile mele

E din nou duminică seara și logic, mâine începe o nouă săptămână. Câteodată duminică seara așa cum fac acum, mă gândesc la ce am mai făcut, la ce voi face. Va fi săptămâna viitoare mai bună decât cea care a trecut? Voi fi eu mai bună săptămâna viitoare decât am fost săptămâna trecută? Scriu acum pe blog după ce am scris câteva pagini pe hârtie, numai pentru mine. Îmi dau seama cât este de bine să exprimi, sau mai bine spus să te exprimi. Să dai afară tot din tine, mai ales chestiile care te deranjează și care nu-ți fac plăcere. E bine să faci curățenie și să mai dai cu mătura din când în când și prin tine. Să le scoți toate afară și să nu le lași să se adune. Unii poate scriu undeva, alții transformă totul într-o formă de artă, alții înjură, sparg, trântesc (nu încurajez, doar descriu), alții vorbesc cu prietenii și poate le fac capul calendar. Dar e important să exprimi, pentru că atunci toate parcă scad în intensitate, devin mai ușoare și parcă îți mai dai seama de câte ceva, de ...

E duminică și stau. De câte ori nu mi-am zis să nu mai îmi las pe weekend nimic de făcut,să le fac pe toate în timpul săptămânii dar tot a venit seara și trebue să lucrez la o chestie pe care am tot amânat-o. Așa că procrastinez și scriu pe blog. Ce repede trece timpul când ai ceva de făcut! Parcă nu mai îmi ajunge și tot timpul sunt în criză. M-am lăsat prinsă de rutina zilnică și am cam uitat de obiectivele mele, dar nu mai am de gând să le amân. Deci, mi-am luat angajament public. :) Zilele trecute am avut o revelație: nu mai sunt studentă! nu-mi vine să cred și parcă îmi lipsește ceva. Încă acum nu simt asta foarte acut, dar cu siguranță o să mă lovească mai tare spre toamnă. Nu prea se leagă toate astea, dar chiar nu-mi pasă.