Viata ca o tentativa de omor

Nu va speriati, nu vreau sa ma tai. E doar o expresie din " Trei dinti din fata" de Marin Sorescu, o carte despre care am spus mai demult ca o sa revin si pe care v-o recomand.

Intotdeauna mi-a placut Marin Sorescu, ca poet pentru ca are un stil aparte, acum l-am descoperit si ca prozator. Este vorba in acest roman de 3 tineri intelectuali in timpul anilor '60, in vremurile grele ale comunismului. Nu-mi propun sa fac o recenzie aici; e un fel de "Luntrea lui Caron" (Lucian Blaga) dar mai putin tragic. Este scris grav si cu cu mult umor in acelasi timp, uneori presarat cu ironie si sarcasm.

Anumite lucruri insa nu se schimba niciodata si raman valabile si in ziua de azi: exista oameni valorosi, talentati, care nu au loc printre atatia mediocri si lichele; de multa ori e promovata non-valoarea si incompententa ("pasunismul industrial") in locul valorii si a competentei. Cum zicea si Napoleon parca, "gloria dureaza pentru cateva clipe, mediocritatea pentru toata viata".


Chiar este o carte care merita. Cateva spicuiri:

"Faptele in sine, aproape intotdeauna, n-au nici o semnificatie, absolut nici una, siruri de zerouri inainte lui unu- omul."

" Drumul sfarseste acolo unde-ncepe. Idealul vazut de aproape, iti da un pumn in nas de ti-l face patlagea. Venus, daca ar avea brate, ar spinteca broaste."

" Tribunalul modern tine locul tragediei antice. Corul e afara, la gard ".

"Banalitatea, in stupiditatea ei, e crancena, mai dramatica de multe ori. Vine ca un tavalug care niveleaza totul, zdrobind si pietre, dar si flori".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La mare. Sau de ce-mi place Vama Veche

Despre infinit și... muci

Critic literar wannabe