vineri, 29 septembrie 2017

Extraterestră



Câteodată mă simt ca un extraterestru. Mă simt ca aruncată în această lume și deseori mă întreb: Ce caut eu aici?
Sunt momente în care totul mi se pare străin: străzile, mașinile, oamenii care trec pe trotuar... Câteodată mă simt ca un turist care privește cu uimire orașul pe care-l vizitează pentru prima oară și nu știe încotro s-o apuce. 
Câteodată mă simt ca și cum mintea mea e într-o parte și corpul e în alta. Uneori se înțeleg bine, alteori au probleme de comunicare. Ca să nu mai vorbim de suflet, cu care încerc să intru în vorbă, dar nu prea știu ce limbă vorbește. 
Oare cum ar arăta un ghid de conversație om-suflet?

miercuri, 14 iunie 2017

Licență


A reuși să-și finalizeze lucrarea de licență. Tema era : Care este sensul vieții? A scris 60 de pagini. concluzia este: sensul vieții este că viața nu are nici un sens. Prin urmare, și-a aruncat teza la gunoi și s-a împușcat în cap.
În trecerea lui spre un alt tărâm vede o fântână arteziană. Se apropie și apa îi stropește fața. E de mirare că nu ș-a pătat hainele. Nici măcar un strop de sânge nu s-a scurs.
Juachin, colegul lui de bancă din facultate se pregătește de susținerea lucrării. Își pune ochelarii ca să pară mai intelectual. Nu prea știe el ce spune pentru că și-a cumpărat lucrarea și nu a avut timp să o citească de la început până la sfârșit. Primește un 7 cu indulgență. Se apropia prânzul și profesorilor din comisie le era foame, așa că abia așteptau să scape de el. Băiatul cu pizza a sosit. Între timp, eroul nostru blond, deștept și mort rătăcește între lumi.Vede o ușă cu un semn ciudat pe ea. Păcat că nu vede bine pentru că i-a lăsat ochelarii lui Juachin. Dacă alții nu sunt așa de deștepți ca el, măcar să pară că sunt. Măcar o lupă de-ar avea la el..... Hotărăște să-și asume riscul și să deschidă ușa, chiar dacă nu știe unde duce.
Dar ușa nu se deschide și el rămâne plutind între lumi.

marți, 13 iunie 2017

Dietă

Și-a turnat un pahar cu vin. Ea ține sticla în frigider, nu la temperatura camerei. Întotdeauna merge un pahar cu vin la o porție de paste. Ce dacă e nouă seara? Ce regulă stupidă, să nu mănânci după 6!
 Și dacă ți-e foame ce faci? Niciodată nu o să rabde foame pentru o regulă de frumusețe. Fă ceea ce îți place și vei fi fericit. Oricât de clișeic sună, fericirea vine din lucrurile simple.

luni, 12 iunie 2017

Happy end


Roboții au preluat conducerea planetei. Robotul operează, robotul face cafea, robotul lucrează în fabrică. Robotul vorbește, robotul este inteligent.
La început roboții erau manevrați de oameni cu telecomanda. Treptat, roboții au ajuns mai inteligenți decât oamenii și s-au întors împotriva lor. Planeta este în pericol. Scopul roboților este să elimine cu totul oamenii și să rămână doar ei.
Doar că multe babe și mulți profeți au prezis că în România se va naște salvatorul omenirii, care se va ridica, va salva planeta și va pune din nou România pe harta lumii. Roboții nu au luat în calcul aceste profeții, deoarece le-au considerat fake news.
În România roboții nu ajunseseră încă, deoarece autostrăzile nu erau finalizate.
Vasile, șofer de tir, auzise că în vest umblă roboții cu cupru în coadă. Și cuprul era scump: 23 lei/ kilogramul. Bronzul era ceva mai ieftin, 12 lei kilogramul iar aluminiul 5 lei kilogramul.
Dacă reușea să ducă măcar o tonă la centrul de colectare, era mai ceva ca un câștig la loto.
Și bineînțeles că a reușit. A început cu orașe mai mici, pe urmă a trecut la capitalele europene, iar apoi peste ocean. Prindea câți roboți putea, îi dezmembra și apoi îi încărca în tir. Centrele de colectare din țară îl plăteau regește pentru metalul adus deoarece era criză de materie primă. Nu mai aveau meșterii din ce să confecționeze cazanele de făcut țuică.
Activitatea lui Vasile a relansat economia, el și-a făcut vilă cu piscină și toată omenirea a fost salvată.
Happy end!

duminică, 11 iunie 2017

Nostalgie

Scaunele scârție. E un miros de vechi, înțepător. Popcornul e clar expirat. Clădirea pe dinafară e cenușie și tristă, ca o amintire comunistă veche.
Bine că măcar nu sunt șobolani, se gândește el cu recunoștință. Așa era atmosfera la cinema-ul municipal. Putea să meargă la mall, dar el este un nostalgic și un excentric.
Înainte întotdeauna era mai mai bine, chiar dacă era mai rău. Trecutul, așa mucegăit și plin de praf e un refugiu ideal. E ceva care e acolo, sigur, care te așteaptă. Iar tu știi că întotdeauna ai unde să te întorci.

sâmbătă, 10 iunie 2017

Licoarea magică

Tot corpul e înțepenit de durere. Analgezicele nu au efect.
 El este supărat că jucătorul lui preferat, considerat favorit, a pierdut meciul.
 Cireșele nu s-au copt, căpșunile se strică, recolta de ardei e compromisă. Este un an prost pentru agricultură.
Una peste alta, durerea de măsea e groaznică. Dar când totul e pierdut, când durerea pare să învingă, licoarea magică îl salvează. Câteva înghițituri și a uitat de durere. Acum nu mai pare totul atât de negru. Cel puțin o să fie destule prune anul acesta. În caz că apar evenimenteneprevăzute
, mai are încă destulă pălincă de anul trecut.

vineri, 9 iunie 2017

Luna

E lună plină.
Ce se poate întâmpla sub clar de lună? Poeții găsesc inspirație, îndrăgostiții se plimbă prin parcuri, studenții beau cafele și energizante și  învață toată noaptea.
Cică emoțiile o iau razna când e lună plină. Pentru cine căuta încă o scuză pentru a scăpa de responsabilitatea propriilor trăiri, iată scuza perfectă. După ce trece luna plină, toate o să fie la fel ca înainte și toți o să trăim fericiți până la adânci bătrâneți.