Despre scris și/sau greșeli

 

În 23 ianuarie a fost ziua internațională a scrisului de mână. Pentru că nu am sărbătorit atunci, mi-am luat azi un răgaz pentru a scrie cu stiloul în caietul meu drăguț. După care o să transcriu în online. Așa făceam mai demult cu toate postările mele, le scriam înainte pe foaie înainte de a le publica. Ce să faci, sunt mai old school, prefer să țin un stilou și un caiet în mână pentru că acestea rămân tot timpul, chiar și dacă ar pica netul și ar dispărea rețelele sociale cu totul.

Îmi amintesc de anii de școală, cât era de important să scrii frumos, ca și când scrisul frumos era și o apreciere a caracterului. Am auzit destule povești cu oameni traumatizați din cauza paginilor rupte, sau mai rău, cu liniarul dat peste degete.

Sper că azi nu mai e cazul de așa ceva.  Între timp s-a inventat corectorul și pixul acela cu 2 capete, dintre care unul șterge cerneala și cu celălalt scrii peste.

Am pornit cu gândul să scriu despre scrisul de mână, dar de fapt cred că ajung să vorbesc despre greșeli. Majoritatea greșelilor pot fi reparate. Ștergi și scrii peste. Mă gândesc acum ce greșeli nu pot fi reparate deloc și nu-mi vine nimic în minte. Poate doar dacă omori pe cineva nu mai poți repara; dar cine știe, poate într-un univers paralel ai puteri magice și ai putea repara chiar și asta.

Apropo de greșeli, înainte de a posta asta, am căutat conjugarea verbului a scrie; dacă e ceva ce mă terorizează , e greșeala de a scrie cu 2 i când de fapt e cu 1 i sau invers. Recunosc, mi-e frică de grammar nazi ( poate pentru că sunt și eu unul). Mă irită când cineva scrie incorect; cel mai tare mă irită scrisul fără cratimă, sau mai rău, cratima pusă acolo unde nu e cazul.

Îmi vine în minte profesoara mea de română din generală, care deși era foarte exigentă, era foarte corectă și datorită ei cred că în ziua de azi vorbesc și scriu cât de cât corect. Acum îmi amintesc de lecțiile despre fraze, propozițiile subordonate, tipurile de atribute și complemente, erau destul de grele. 

Revenind la scris, scrisul pe foaie vine cu o senzație aparte, o anumită liniște, alinare, așa cum bătutul pe o tastatură nu poate să o facă. Poate doar dacă dai cuiva cu tastatura în cap 

Ca și concluzie, pentru grammar nazi din toată lumea și nu numai, aici aveți conjugarea verbului “a scrie”:

https://www.conjugare.ro/romana.php?conjugare=scrie

Asta chiar floare la ureche față de verbul “a fi”