Filosofie

Pentru că acum m-a lovit inspirația, simt nevoia să mai completez ceva la postul anterior.
Apropo de răgaz, de liniște, așa s-a născut filosofia: când omul, uimit și fascinat de ce e în jur și contemplând existența, a ajuns să-și pună întrebări ca să-și explice ceea ce vede. După ce au apărut primele răspunsuri, parcă totul a venit de la sine, fiecare încercând să completeze sau să-l contrazică pe predecesorul său. O teorie naște o altă teorie.

După cum probabil unii știți, anul trecut am luat una dintre cele mai bune hotărâri pe care am putut să le iau vreodată: să dau la filosofie. Nu am scris despre asta până acum, dar pot să spun că îmi place foarte mult. Și pragmatiștilor excesivi care mă întreabă „și ce faci cu filosofia?”, le răspund „nimic” sau nu le răspund deloc. Nu fac nimic, o fac pentru mine, pentru propria satisfacție. În același timp, înseamnă mult, pentru că de fiecare dată când plec de la școală mă simt mai bogată sufletește. În mintea mea au loc tot felul de legături, văd lucrurile altfel. Plus că îmi oferă o altă perspectivă în munca de psiholog. Îmi place pur și simplu să merg la școală, să citesc, să particip la discuții. Nu e un beneficiu destul de mare?

Înainte îi priveam pe studenții de la filosofie cu o atitudine pe care nu știu cum s-o numesc, dar cu siguranță cu o conotație negativă: „uite și la ăștia, filosofi, oameni superiori”. La începutul anului, un profesor spunea că această facultate îți dă un fel de aroganță intelectuală; și acum am înțeles despre ce este vorba. După ce îți bați capul cu Platon, Aristotel și Kant (care încă mi se pare cam indescifrabil), când faci parte dintr-un mediu intelectual și discuți concepte și idei, parcă restul subiectelor de genul ce face vecina, cine de cine divorțează, în ce club ies diseară și cu ce mă îmbrac ți se par prea banale și lipsite de importanță.

Important e, cred eu, și o să susțin asta întotdeauna, dezvoltarea intelectuală și spirituală ar trebui să primeze. Ce rost are să creezi o aparență de om de succes, când ești gol pe dinăuntru? Dacă sufletul ți-e gol și mintea și mai goală, cu ce te deosebești de o plantă sau de un animal?

Cred că fiecare ar trebui să lucreze încontinuu la îmbunătățirea sa, și să-și atingă maximul de dezvoltare pe care îl poate atinge. Problema e că înaintând pe acest drum îți dai seama că de fapt știi foarte puține lucruri, și cu cât cauți să afli mai mult, cu atât îți dai seama că de fapt ai mai multe întrebări și mai puține răspunsuri. Dar asta nu ar trebui să te împiedice să cauți în continuare. Vorba lui Blaga, existența omului e în mister și pentru revelare.

Și cred că mă opresc aici pentru că devin prea metaforică la ora asta :))

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La mare. Sau de ce-mi place Vama Veche

Despre infinit și... muci

Critic literar wannabe