Vocile mele

Astăzi, 1 iunie, se împlinesc exact 2 ani de la nașterea acestui blog. Din păcate l-am cam abandonat, dar promit să revin. Îmi debitează mintea prea multe ca să le țin doar pentru mine :)) După cum știți, am trecut prin multe schimbări în ultimul timp. Simt că am evoluat mult, dar în același timp, simt și știu că mai am multe de îndeplinit și de realizat. Mâine mai avem de predat portofoliul de practică, și cu asta, gata și ultima sesiune. Gata și masterul, încă o etapă se încheie, și bineînțeles urmează altele.Deși mă îngrijorează uneori discuțiile despre viitor, de genul „ce faci mai departe?”, simt că merg pe drumul pe care trebuie și îmi place ceea ce fac. Încă prefer să fiu o fraieră care crede că dacă muncești pe bune, poți reusi. ”N-am plecat, deci nu ma-ntorc! ” La mulți ani blogului și la mulți ani celor care își păstrează sufletul de copil! (adică și eu). M-aș duce să mă dau pe tobogan, să păstrez tradiția, dar o las pe mâine.

A trecut mult timp de când nu am mai scris şi se pare ca spun asta de fiecare dată când scriu ceva. Parcă e mai uşor de pus pe Facebook un gând, de postat o piesă atunci când te apucă diverse stări. Nici nu ştiu despre ce să scriu acum, creierul meu e prea obosit ca să scoată ceva inteligent. Foarte repede trece timpul. Eu merg pe drumul pe care mi l-am ales, lucrez la îndeplinirea obiectivelor, dar simt că nu le poţi avea pe toate. Mi-e dor de prietenii mei, mi-e dor de câte un chef în fiecare săptămână, prea am devenit un şoarece de bibliotecă :)). Dar aşa se întâmplă, mai trebuie câteodată să faci şi sacrificii. Cred că inchei aici, se pare că nu am deloc inspiraţie.

Se pare că acum aplic principiul: " mai răruţ, că-i mai drăguţ", aşa că o să scriu după multă vreme. Am avut, de fapt încă am o perioadă foarte ocupată şi agitată: şcoală, practică, proiecte etc. Îmi place ceea ce fac, dar simt uneori că nu mai îmi ajunge timpul. Şi imi cunosc organismul destul de bine, ştiu când e pe punctul să cedeze. Aşa ca am decis să iau o pauză scurtă, că de pauze lungi nu am timp :)). Mi-e dor să stau aşa pierdută în gânduri ascultând muzică, în starea aceea meditativă care se potriveşte perfect temperamentului meu melancolic, mi-e dor să mai citesc şi alte chestii în afară de cele pentru şcoală (literatură, despre masoni), să scriu pe blog, să gătesc, să ies fără să fiu stresată că iar rămân în urmă cu task-urile, să stau şi eu ca tot omu' la o bârfă, să despic firu' în 16 (adică 4 la pătrat)pe scurt, mi-e dor să petrec puţin timp cu mine. Aşa că voi face asta astăzi, cel puţin pentru câteva ore. Se ştie, azi e despre mine :D.

Întrebarea: De ce atunci când te simţi bine, parcă simţi câteodată nevoia să strici totul?? De ce e atât de plictisitor fără emoţii negative? Răspunsul : Pentru că sistemul cognitiv uman este creat pentru rezolvare de probleme, deci trebuie să aibă ceva de lucru tot timpul.

Stând în pat înfofolită pentru că sistemul meu imunitar a dat fail, mă gândesc ce chestii inteligente aş putea spune, mai ales pentru că nu am mai scris demult. Ce-am făcut în acest timp? M-am schimbat mult- în bine, am realizat unele lucruri şi alte scopuri aşteaptă să fie îndeplinite. Într-adevar, omul singur este responsabil pentru propria lui fericire, fiindcă, vorba lui Albert Ellis, nimeni nu te poate face să te simţi într-un fel sau altul, poate doar cu o bâtă de baseball :)). Dar degeaba ştii teoria, până ce nu aplici pe tine şi îţi dai seama că funcţionează. Încă un lucru simplu pe care l-am învăţat în acest timp- dar ca toate lucrurile simple cel mai greu de făcut- este să te concentrezi pe chestiile pe care le poţi face şi care depind doar de tine. Aşa cum mi-a spus cineva odata, "nu lăsa ceea ce nu poţi face să te împiedice să faci ceea ce poţi". Cam atât cu înţelepciunea, că are febră. Piesa aceasta este o dedicaţie pentru toţi prietenii mei (doar nu pentru...

Cred ca fiecare dintre noi a avut in viata un moment de revolta, de genul: Fuck the system!!! Sistemul din minunata noastra tara unde se intampla tot felul de invarteli si magarii. Ce inseamna frustrarea? Inseamna o stare naspa care apare din cauza unui obstacol ce impiedica implinirea unei dorinte. Starea asta o am eu acum. Pentru ca nu mi se pare corect sa muncesti ca tampitu' sa obtii ceva si sa vina niste idioti care abia stiu cum ii cheama si sa obtina totul fara cel mai mic efort.Si din pacate acesti oameni au mai mari sanse. Cred ca fiecare dintre noi se regaseste in situatia asta. Asa e pe la noi. Sunt prea suparata si nervoasa sa scriu mai mult. O sa-mi treaca. Eu imi stiu valoarea si o sa lupt in continuare. Si desi uneori calea lipsita de corectitudine e mai usoara (sau cel putin asa pare) eu nu am de gand sa o urmez. Pana una alta, o dedicatie (o melodie hard si suparata, Folclor ) " Sunt masochist, traiesc in Romania".....

Vremea asta nenorocita m-a facut sa-mi amintesc de una dintre poeziile lui G. Bacovia. Asta nu e vara. Ploua intr-una in fiecare zi:((. Bine, acum nu o sa incep cu incalzirea globala, ca in ziua de azi nu mai e ca pe vremuri, ca mai demult vara era vara si primavara primavara etc. George Bacovia - Lacustra De-atitea nopti aud plouind, Aud materia plingind... Sint singur, si ma duce un gand Spre locuintele lacustre. Si parca dorm pe scinduri ude, In spate ma izbeste-un val -- Tresar prin somn si mi se pare Ca n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se intinde, Pe-acelasi vremuri ma gasesc... Si simt cum de atita ploaie Pilotii grei se prabusesc. De-atitea nopti aud plouind, Tot tresarind, tot asteptind... Sint singur, si ma duce-un gand Spre locuintele lacustre. As fi vrut sa citez acuma din " Cuptor" : " Pe catalfac, de caldura-...