Vocile mele

  În 23 ianuarie a fost ziua internațională a scrisului de mână. Pentru că nu am sărbătorit atunci, mi-am luat azi un răgaz pentru a scrie cu stiloul în caietul meu drăguț. După care o să transcriu în online. Așa făceam mai demult cu toate postările mele, le scriam înainte pe foaie înainte de a le publica. Ce să faci, sunt mai old school, prefer să țin un stilou și un caiet în mână pentru că acestea rămân tot timpul, chiar și dacă ar pica netul și ar dispărea rețelele sociale cu totul. Îmi amintesc de anii de școală, cât era de important să scrii frumos, ca și când scrisul frumos era și o apreciere a caracterului. Am auzit destule povești cu oameni traumatizați din cauza paginilor rupte, sau mai rău, cu liniarul dat peste degete. Sper că azi nu mai e cazul de așa ceva.  Între timp s-a inventat corectorul și pixul acela cu 2 capete, dintre care unul șterge cerneala și cu celălalt scrii peste. Am pornit cu gândul să scriu despre scrisul de mână, dar de fapt cred că ajung să vorbesc despr

Acum că a venit iar gerul, simt nevoia să-mi spun și eu oful aici. Bineînțeles că suntem bombardați cu reclame în fiecare zi, dar este ceva ce mă revoltă profund: cum să faci reclame la pijamale cu mâneca scurtă și pantaloni scurți iarna? Cuuum? Nu înțeleg. Îmi depășește complet puterea de înțelegere. Chiar există persoane care dorm așa iarna? În România, nu în Thailanda. Oare cât au factura la gaz? Eu stau în casă cu vestă sau halat și șosete de lână pentru că sunt foarte friguroasă. Așa că Facebook, google, dacă mă auziți ( și știu că o faceți), să știți că eu iarna vreau să văd reclame la: șosete flaușate, pături pufoase, cojoace, haine îmblănite ș.a.m.d. Cred că s-a înțeles ideea 🙂

Writer's block  Am citit un articol foarte bun pe Reedsy despre writer’s block, ce este și cum se poate contracara.  Las aici articolul original. O să fac un scurt rezumat. Blocajul scriitorilor este o provocare în procesul creativ care cauzează stagnarea în scris; nu mai ai idei și nu mai poți genera material nou. Afectează pe oricine, de la începători până la autori consacrați și poate dura de la câteva ore până la câțiva ani. Printre cauzele cele mai des întâlnite ale writer’s block sunt: Lipsa motivației Soluția: Scrie despre ceva care te interesează cu adevărat. Nu ai idei Soluția: Adună material și lasă ideile să se “coacă” în mintea ta. Pui la îndoială calitatea muncii tale, ești perfecționist Soluția: Continuă să scrii. Este nevoie de timp și de exercițiu ca să ajungi la nivelul scriitorilor pe care îi admiri. Chiar și ei se mai simt impostori câteodată. Problemele din viața de zi cu zi îți stau în cale (aici mă regăsesc și eu în mare parte): sarcinile zilnice, mersul l

 Citisem ieri un articol despre scriitoarea Danielle Steel unde am aflat că până acum are 179 de cărți publicate. Și are 9 copii. Și eu mă plâng cu doi copii că mi-e greu să fac o postare săptămânală pe blog. Pff! Care credeți că este secretul reușitei ei? Răspunsul: AUTODISCIPLINA. Shocking, nu? Se menționează în articol că are următorul moto în biroul ei: “Nu există miracole. Există doar disciplină”. Apoi mai spune că:  “Moartă sau vie, fie soare, fie nu, mă duc la birou şi îmi fac treaba. Uneori, termin o carte dimineaţă, iar până seara încep un nou proiect.” “Muncesc încontinuu. Cu cât te ţii mai departe de material, cu atât devine mai dificil. Este mult mai bine să te forţezi să termini 30 de pagini dintr-o suflare, pe care le poţi corecta mai târziu, decât să nu faci nimic”. Asta am observat și eu: cu cât lași să treacă mai mult timp, cu atât e mai greu să te reapuci. Am avut și eu o fază de genul săptămânile trecute, în care orice subiect mi se părea irelevant. Parcă nimic nu me

 O să fac o serie intitulată Inspirate de Marin Sorescu. Așa cum am scris altădată, anul acesta mi-am dat sarcina de a citi toată opera lui Marin Sorescu în ordine cronologică. Cum e și firesc, atunci când îi citești pe alții, te lovește inspirația și pe tine. So, here we go: Cum să scrii o poezie Fă o alăturare de cuvinte care în mod normal n-ar avea ce să caute împreună, de exemplu: măr cu fier-beton, casetofon și salată de boeuf. Așa, toată lumea o să se întrebe “Ce a vrut să spună poetul?”, iar tu o să pari deștept pentru că nu o să te înțeleagă nimeni. Scrie despre natură și fenomene ale naturii ( munți, ape, copaci, păduri, ploaie, vânt, furtună, caniculă etc). Nu prea am văzut poeți români care să scrie despre mare. Oare de ce? Sau poate stau eu prost cu cultura generală. Oricum între codru și mare, întotdeauna o să câștige codrul. Apoi scrie despre timp: cum trece timpul, cum încerci tu să păcălești timpul, să-l oprești, să te întorci în timp. Oare aici intră și moartea, sau e

 E o așa mare diferență între ce este în capul meu și ce iese în afară; Între ce vreau să fac și ce fac; Între ceea ce spun sau nu spun dar aș fi vrut să spun de fapt. E o așa mare diferență între ceea ce vreau să fiu și ceea ce sunt de fapt… între vis și realitate.  PS. Cu riscul de a strica această atmosferă poetică, nu mă pot abține să nu citez niște versuri de la Paraziții: “Nu știu ce-ai în cap, probabil am să ți-l sparg să aflu”  😀