Vocile mele

De obicei scriam când nu mă aflam în cele mai bune momente, sau când mă nemulțumea ceva. Dar cred că și emoțiile pozitive trebuie împărtășite. Nu pot să spun că s-au întâmplat chestii spectaculoase, e pur și simplu o decizie de a vedea tot ce-i mai bun și a te bucura de lucrurile mărunte din fiecare zi. De multe ori mi s-a spus că sunt naivă și că am prea mare încredere în oameni; de fapt, este o chestiune de alegere, adică tu alegi ce vrei să vezi:partea bună din fiecare sau partea mai puțin frumoasă. Și cu toții le avem pe ambele, numai că depinde ce parte vrei să ți-o dezvolți. Eu mă bucur de fiecare om pe care îl întâlnesc, pentru că de la fiecare ai de învățat câte ceva: cineva este matur și îți dă sfaturi bune, cineva te face să râzi, cineva te face să te gândești la lucruri la care nu te-ai fi gândit, sau te face să-ți dai seama cum nu vrei să fii. Dacă privești totul ca pe o lecție și ca pe un drum pe care îl ai de parcurs, totul e mult mai ușor. Așa cum mi-a zis cineva, adevăr...

NOI CÂNTĂREŢII LEPROŞI Lucian Blaga Mistuiţi de răni lăuntrice ne trecem prin veac. Din când în când ne mai ridicăm ochii spre zăvoaiele raiului, apoi ne-aplecăm capetele în şi mai mare tristeţe. Pentru noi cerul e zăvorât şi zăvorâte sunt cetăţile. În zadar căprioarele beau apă din mânile noastre, În zadar cânii ni se închină, suntem fără scăpare singuri în amiaza nopţii. Prieteni, care staţi lângă mine, încălziţi-vă lutul cu vin, desfaceţi-vă privirile peste lucruri. Noi suntem numai purtători de cântec pe la porţi închise, dar fiicele noastre vor naşte pe Dumnezeu aici unde astăzi singuratatea ne omoară. Aceasta e poezia mea preferată a lui Lucian Blaga și reflectă cel mai bine un gând care mă lovește câteodată: suntem singuri. De oricâte lucruri am fi înconjurați, tot singuri suntem. Nimeni nu ne cunoaște mai bine, nimeni nu ne poate înțelege mai bine decat noi. Nimeni nu ne poate rezolva problemele, în afară de noi, nimeni nu poate trăi în locul ...

Da, se apropie Crăciunul. Și nu, nu o să postez melodii cheesy cu I*ll be home for Christmas, brăduți, atmosferă de vis și de sărbătoare etc., nu o să-mi pun pe Facebook poză cu bradul împodobit, nu o să trimit mesaje ieftine luate de pe net cu pacea și lumina sărbătorilor și mirosul de brad, de cozonac și de portocale să vă intre în casă și să vă lumineze, bla bla bla. Eu mă bucur doar pentru că mă duc acasă și o să petrec timpul alături de cei dragi. Asta ar trebui până la urmă să conteze la orice sărbătoare: să te apropie de celălalt. Nu îmi place alergătura după cumpărături și toată chestia asta comercială care începe să domine orice sărbătoare. Toată lumea se plânge că nu are bani, că acum trăim vremuri grele, dar toate magazinele sunt pline de nu ai loc să arunci un ac. Și parcă deja văd știrile: ce mănâncă românii de sărbători?(transmisiune live din supermarket) nu știu care a ajuns la spital în comă alcoolică sau cu toxi-infecție alimentară, o petardă a explodat etc. Nu îns...

Recent, am împlinit o vârstă. Acum, cu muzica lui Patrick Bruel pe fundal, încerc să mă gândesc la viața mea. Poate nu îmi convin chiar toate. Poate că am unele regrete, poate că aș fi vrut să îndrăznesc mai multe, să nu las frica să mă împiedice să fac, să simt, să mă implic mai mult. Poate ar trebui să vorbesc mai mult, să îndrăznesc mai mult, să nu mai îmi pese așa de mult despre ce cred ceilalți. Nu vreau o schimbare radicală, să dărâm tot și apoi să construiesc iar; așa cum mi-a spus un prof. la cursul de hipnoză:„you have to built upon you already are”. Așa că în următorul an mă provoc să ies din zona mea de confort; vorba lui Brian Tracy, ”Incepe cu ce nu-ți place”. Așa că de azi, new ways of being and new ways of behaving. Cu toate pânzele sus, înainte!

E din nou duminică seara și logic, mâine începe o nouă săptămână. Câteodată duminică seara așa cum fac acum, mă gândesc la ce am mai făcut, la ce voi face. Va fi săptămâna viitoare mai bună decât cea care a trecut? Voi fi eu mai bună săptămâna viitoare decât am fost săptămâna trecută? Scriu acum pe blog după ce am scris câteva pagini pe hârtie, numai pentru mine. Îmi dau seama cât este de bine să exprimi, sau mai bine spus să te exprimi. Să dai afară tot din tine, mai ales chestiile care te deranjează și care nu-ți fac plăcere. E bine să faci curățenie și să mai dai cu mătura din când în când și prin tine. Să le scoți toate afară și să nu le lași să se adune. Unii poate scriu undeva, alții transformă totul într-o formă de artă, alții înjură, sparg, trântesc (nu încurajez, doar descriu), alții vorbesc cu prietenii și poate le fac capul calendar. Dar e important să exprimi, pentru că atunci toate parcă scad în intensitate, devin mai ușoare și parcă îți mai dai seama de câte ceva, de ...

Altădată sâmbătă seara eram prin oraș, petrecând pe undeva. Azi am spălat, am călcat, am făcut curățenie. Acum stau și mă odihnesc, mă bucur de weekend. Nu de puține ori am zis că îmbătrânesc, mai în glumă, mai în serios. Nu mai pierd nopțile ca altădată, mă culc la o oră normală, mă trezesc dimineața, lucrez, îmi plătesc singură chiria și facturile. Decât să ies să party, prefer să stau să citesc ceva. Parcă m-am plictisit de toate astea. Tot făceam mișto de mine și îmi ziceam că imediat ajung să mă duc la băi, ca pensionarii. Adevărul e că mă simt mai matură.Simt că am trecut în altă etapă a vieții mele. E perfect normal. Nu poți opri timpul în loc la 18-20 de ani. Pentru că nimic în lumea asta nu stagnează. Totul e mișcare. Și cred sincer că scopul omului e să evolueze, să-și găsească propriul drum și să-și valorifice la maxim poțentialul, să lase ceva în urmă.

Câteodată treci prin niște stări și situații, când parcă toate se adună și parcă nu poate fi mai rău de atât. E doar o etapă, așa cum sunt și altele. Vai, parcă vorbesc ca Hagi, să fie bine, ca să nu fie rău :)). E ca anotimpurile: primăvară, vară, toamnă și iarnă, pe urmă iar de la capăt. Așa cred că e și în viață: perioade în care evoluezi, perioade în care stagnezi, perioade în care cazi, perioade în care te ridici, când ești vesel, când ești trist, când ești plin de energie, obosit etc. Lista poate continua. Dintotdeauna mi-a plăcut să fac, să învăț, tot timpul sunt pe fugă, mă grăbesc undeva, am ceva de făcut și când nu am de făcut nimic, mi se pare ciudat. Pentru că atunci când ești într-o continuă viteză nu ai timp să te mai gândești și la tine. Iar când ai un pic de timp și stai puțin cu tine, vin tot felul de întrebări: cum e mai bine? ce o să fac mai departe? cine sunt eu de fapt și ce scop am? și până la urmă pentru ce? Am mai zis asta nu o dată, parcă tot timpul omul are ce...