Vocile mele

 Am hotărât să încerc o alta abordare: în loc să îmi tot pun chestii pe to do list, întotdeauna să trebuiasca să fac ceva și să nu stau locului deloc, am zis că de acum înainte îmi voi asculta ghidarea interioară. Pentru că vreau să fiu în flow, să nu mai mă grăbesc, să nu mai alerg către ținte care parcă se schimbă tot timpul. Așa că am ascultat o meditație scurtă, am făcut  un exercițiu de respirație și mi-am întrebat sufletul: tu ce ai vrea să facem azi? Și am auzit un răspuns:”Stai și ascultă!”  Whaaaat? Să stau? Cum să stau? Am mailurile de verificat, am de pus haine la spălat, mai am de făcut cutare și cutare. Cum adică doar să stau? Se vede că treaba asta cu ascultă-ți ghidarea interioară nu-i așa de ușoară cum pare.

 E târziu. A fost o zi lungă, eu sunt obosită și nu am nici cea mai mică idee despre ce aș putea să scriu. Așa că mă întreb: să scriu chiar atunci când nu am nimic de zis, doar de dragul de a scrie sausă scriu doar când mă simt inspirată? Dățile când sunt mulțumită de ce am scris și într-o stare aliniată cu ce am vrut să comunic sunt mai rare. Pe de o parte, cu cât mai mult timp stau departe de scris, cu atât îmi vine mai greu să mă (re)apuc. Pe de altă parte, dacă scriu zilnic, majoritatea textelor o să fie mediocre.  Interesează pe cineva cât de mult am dormit noaptea trecută sau ce am făcut peste zi? Sau când citești ceva te aștepți să te inspire sau cel puțin să miște ceva în tine.  Deci dacă eu intru azi și scriu: mi-e somn, sunt obosită, azi am făcut/n-am făcut x, da, mi-am bifat taskul, dar oare are vreo valoare? Scriu pentru mine în primul rând, nu e ca și când trebuie să produc capodopere pe bandă rulantă. Atunci de ce mă stresez de ce iese? În concluzie, dilema ...

Somnul este o pasiune veche de-a mea. Îmi plăcea să dorm mult și să cercetez subiectul din punct de vedere științific. Vorbesc la trecut, pentru că de când am devenit mamă, e mai greu cu somnul, și la fel cu timpul pentru research. Și la licență și la disertație am lucrat pe somn. În facultate eram cunoscută ca „aia cu somnul”. Chiar și acum îmi scriu persoane care mai au întrebări legate de somn, probleme de somn etc Am ales să public acest ebook cu informații pe care le-am cules de-a lungul timpului, pentru că sunt foarte multe persoane a căror calitate a somnului lasă de dorit și sunt sigură că ar beneficia de aceste informații. Puteți găsi ebookul aici.

 Am lipsit iar o zi, am fost la o nuntă. E ciudat să participi la un eveniment mare după atâta pauză. Am și uitat cum e. Am uitat cum e să te pregătești pentru un eveniment. Nici nu mai știu când m-am machiat complet ultima oară. M-am bucurat că nu mi-a expirat fondul de ten. Și mă îmbrac eu frumos, mă aranjez, mă parfumez. Aveam un feeling că uitasem ceva. Pe când eram pe drum, mi-am dat seama că am uitat să mă dau cu deodorant 😂 Ce să zic, bine că miroseam frumos 😄🤪

 Am ratat o zi. Când mi-am dat seama, era trecut de 12 noaptea. Printre tuse și muci și dureri de spate, ziua de ieri a trecut foarte repede.  La fel și cea de azi. Puteam s-o las baltă. Am ratat o zi, ce rost mai are. Odată distrus momentum-ul, e greu de reconstruit. Apoi mi-am amintit de ce le spuneam clienților în cabinet. Recăderile sunt normale. Nu lăsa o întâmplare izolată să anuleze tot progresul făcut până acum.  Poate ar fi o idee bună să aplic și eu ce le spun altora. Vorba aceea: fă ce spune psihologul, nu ce face psihologul.😛

 Joe Vitale zicea într-una din cărțile sale că toată lumea știe ce are de făcut, ceea ce contează de fapt e să faci. Toată lumea are propriile răspunsuri în interior, doar că uneori zgomotul e așa de puternic, încât nu mai auzi. Și dacă știi ce ai de făcut, vin scuzele: n-am timp, nu mă simt bine acum, lasă că fac mâine, prima dată trebuie să rezolv x.  Deci, după mine, sunt 2 lucruri diferite, la fel de importante: 1. Să-ți auzi vocea interioară 2. Să urmezi, să pui în aplicare ceea ce îți zice.

 Habar n-am despre ce să scriu azi. Tot aștept să adoarmă copilul, dar cred că aștept degeaba. Dac-ar ști ea ce bine e să dormi ... mult, cât vrei tu, să nu te trezească nimeni.  Mai am o oră până la miezul nopții și o să dau publish. Oare am cerut prea multe de la mine când mi-am propus să scriu în fiecare zi?