Familie

Afară ploua cu găleata. Și-a pus ochelarii de soare verzi polarizați și s-a urcat în mașină. Se grăbea să ajungă la festivitatea de premiere. Primea premiul pentru întreaga lui carieră, plus un tort și o sticlă de șampanie. Pe când să ajungă la casa de cultură a municipiului, îi sună telefonul.
- Alo iubitule, trebuie să-ți dau o veste.
- Hai repede că mă grăbesc.
-Sunt însărcinată.
- Cee? Ai înnebunit? Acum când sunt la apogeul carierei mele tu îmi vii cu faze de-astea? Ești sigură că el al meu?
- Dar al cui să fie? Al vecinului? Știi ceva dragă, crezi că sunt așa mare fană a familiei tradiționale? Pot să-l cresc singură. N-am nevoie de tine. Poți să te duci tot înainte.
Și s-a dus. Drept în stâlpul de înaltă tensiune.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La mare. Sau de ce-mi place Vama Veche

Despre infinit și... muci

Critic literar wannabe