Nostalgie

Scaunele scârție. E un miros de vechi, înțepător. Popcornul e clar expirat. Clădirea pe dinafară e cenușie și tristă, ca o amintire comunistă veche.
Bine că măcar nu sunt șobolani, se gândește el cu recunoștință. Așa era atmosfera la cinema-ul municipal. Putea să meargă la mall, dar el este un nostalgic și un excentric.
Înainte întotdeauna era mai mai bine, chiar dacă era mai rău. Trecutul, așa mucegăit și plin de praf e un refugiu ideal. E ceva care e acolo, sigur, care te așteaptă. Iar tu știi că întotdeauna ai unde să te întorci.