Perpetuarea speciei

-

Doi purici au sărit o pe un om.
-Pfoai ce mă plictisesc. Hai să-l terminăm psihic pe ăsta.
-Hai. Urcă-te și plimbă-te pe spate și eu merg pe cap.
- Auzi, știi ceva? Am o idee și mai bună.
- Ia spune.
- Păi dacă ne înmulțim o să-i putem invada fiecare parte a corpului.
- Vai dragă, dar ești genială.
- Știu dragă. Acuma lasă vorba și treci la treabă.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La mare. Sau de ce-mi place Vama Veche

-
Imagine
Pentru ca "la mare esti curat tot timpul,marea te spala". Pentru ca mi-e dor. Pentru ca Vama Veche ( la fel ca si Targu-Mures) este un loc unde ma simt ca acasa, unde imi vine sa sar intr-un picior de bucurie numai pentru ca ma aflu acolo. Pentru ca acolo esti departe de toate, de agitatie, de alergaturile de zi cu zi, " fara zgomotul vietii cu orice pret"...Pentru ca la Vama Veche asculti Vama Veche... Franturi din ce mi-a debitat capul intr-o noapte de nesomn: "Uita ca ai cazut candva...Lupta. Valurile iti spala pacatele. Indrazneste si crezi. Te impiedici de o scoica. Sangerezi si te scufunzi in apa sarata. Ustura al naibii de tare. Privirea ti se pierde in zare.... Uita si fugi. E doar marea. E doar albastru..." ( Asta cica a fost latura mea sensibila). Acuma ca analizez cu ochi critic, mi se pare o tampenie. Dar e o tampenie produsa de creierasul meu, asa ca mi-e draga. Cred ca mi-am pierdut exercitiul. Imi lipseste " Labirintul Poeti
Citiți mai multe

Despre infinit și... muci

-
 De obicei, oamenii când se gândesc la infinit, au în minte simbolul acela cu cifra 8 întoarsă; sau poate îl asociază cu coloana lui Brâncuși; sau mai era citatul acela, parcă din Einstein, că există doar 2 lucruri infinite, universul și prostia umană (citez din memorie). Ei bine, eu mai nou, când mă gândesc la infinit, mă gândesc la muci.  Câți muci mai pot exista într-un om? Câââți? Sufli, tot sufli și nu se mai termină niciodată. Parcă am descoperit izvorul infinit al mucilor. Îmi pare rău pentru această metaforă ușor forțată, dar trebuia neapărat să scriu chestia asta, era în mine demult și trebuia s-o împărtășesc. Cine știe, poate îi inspir și pe alții să facă asocieri noi.
Citiți mai multe

Critic literar wannabe

-
Imagine
 Am tot amânat începerea proiectului personal cu Marin Sorescu, pentru că eu am niște fixuri, și trebuie să fie aliniate toate planetele ca să încep eu ceva, și cum a ieșit și Mercur din retrograd, numai bine m-am apucat de treabă. A trebuit să-mi iau un caiet fancy și niște pixuri fancy să le am la îndemână.  De ce?  Pentru că s-a întâmplat exact ce mă așteptam: știam că apucându-mă de citit, o să-mi vină și mie pofta/inspirația de a scrie. Nici nu am terminat bine de citit jumătate de carte, că a și ieșit o poezie (bineînțeles în stilul lui Marin Sorescu).  În volumul său de debut, Singur printre poeți (1964), are ca motto un citat din I.L. Caragiale: „Cel mai greu lucru pentru un român care știe citi e să nu scrie”. Mi-am amintit de ce îmi place așa de mult acest poet: pentru că e regele parodiilor (las mai jos un exemplu), pentru că știe să spună lucruri serioase folosind umorul, pentru că are un stil aparte de a face artă din cuvinte banale, sau cum zice George Călinescu (nu-mi vi
Citiți mai multe