Lacustră - reinterpretată


Toarnă cu găleata. Pare că cerul s-a dezlănțuit asupra oamenilor. Dar eu nu aud materia plângând ca Bacovia. O aud distrându-se pe seama noastră: „Luați de-aici, oameni proști!”, „Ia mai pierdeți câte o oră în trafic!”

Ne provoacă să ne înjurăm unii pe alții și râde de noi. Se întâmplă astfel doar în cazul
în care ne aventurăm să ieșim afară. În timp ce copiii sar prin bălți și se joacă în noroi, noi ne baricadăm înăuntru și ne plângem de milă: „Vai ce vreme nașpa”, „Iar plouă”.

Mama natură își mai ia o pungă de popcorn și așteaptă să înceapă episodul următor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La mare. Sau de ce-mi place Vama Veche

Despre infinit și... muci

Critic literar wannabe