Vorba cântecului: “N-am plecat, deci nu mă-ntorc”. De când mi-am mutat catrafusele pe Substack, nu am mai făcut nici o postare. Fiecare idee mi se părea stupidă. Am început și am șters de câteva ori pentru că îmi ziceam: “Pe cine interesează prostia asta?”. Așa cum am scris cu altă ocazie, acum mă autocenzurez mai mult, nu numai în scris, dar și în alte aspecte. Învârt totul pe toate părțile până când ajung să nu mai fac nimic. A trebuit să fac un pas în spate și să mă gândesc: Ce reprezintă de fapt Vocile mele? De ce fac asta? Am început început blogul în 1iunie 2009. Pe atunci eram studentă în anul 3 la psihologie. Nu știu ce m-a apucat într-o noapte, dar l-am făcut. (Pe atunci aveam ritmul circadian dat peste cap, dormeam ziua și stăteam trează noaptea. Nici nu puteam să mă apuc de învățat până nu se întuneca. Și gândurile se plimbă altfel noaptea, sunt mai puternice, mai sâcâitoare.) Voiam să fie un spațiu în care să mă exprim liber, să las gândurile să zburde. Și ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu